jueves, 13 de septiembre de 2012

PRINCIPIU DE TERRITORIALIDÁ Y PRINCIPIU DE PERSONALIDÁ NES POLÍTIQUES LLINGÜÍSTIQUES ALRODIU LA TELEVISIÓN


PRINCIPIU DE TERRITORIALIDÁ Y PRINCIPIU DE PERSONALIDÁ NES POLÍTIQUES LLINGÜÍSTIQUES ALRODIU LA TELEVISIÓN

Xaviel Vilareyo y Villamil



   Definimos como   política llingüística a aquellos criterios o llinies d’actuación marcaes dende los estamentos guvernativos d’una alministración pública nel tratamientu de les llingües, cuando esta actuación ye requerida o establecida poles normes de la comunidá  coles que se rixe. Les polítiques llingüístiques y les normatives referíes al usu, enseñanza y normalización social de los idiomes son necesarios cuando nuna comunidá s’alvierten problemes de conflictu llingüísticu motivaos pola presencia de dos o más llingües nun  mesmu territoriu, o bien por situaciones de diglosia, sumisión llingüística o minoración social forzada d’una llingua.

   Les polítiques llingüístiques xeneralmente tienden a solucionar los conflictos llingüísticos creando les bases sociales y xurídiques necesaries pa la convivencia igualitaria y pacífica de los idiomes d’un mesmu territoriu o tamién pa correxir la diglosia y pa fomentar el billingüismu , la intercomprensión y la cohesión  social nuna comunidá , país o territoriu multillingüe.

  Ún de los instrumentos más indispensables y efectivos pa la consecución d’oxetivos óptimos na normalización o pacificación llingüística son los instrumentos xurídicos que mediante la declaración d’oficialdá de les llingües garantiza a éstes una reconocencia pública a nivel institucional que se traduz tamién nuna mayor reconocencia social y internacional del propiu fechu llingüísticu. Otru de los instrumentos más útiles nes polítiques llingüístiques ye l’establecimientu de medíes encaneyaes al usu de les llingües nos medios de comunicación social y tamién mui especialmente a la enseñanza reglada de les mesmes.

   Los países europeos tienen adoptao distintes polítiques en  materia llingüística según les diverses realidaes sociales, polítiques y idiomátiques que se manifiesten dientru d’ellos.

   Dientro los criterios de política llingüística atopamos con dos principios sobre los qu’  ésta se puede inspirar que son el principiu de territorialidá y el principiu de personalidá. Estos dos criterios a simple vista pueden parecer antagónicos pero en realidá  tienden más bien  a complementase.

   Les polítiques llingüístiques inspiraes nel principiu de territorialidá asumen como premisa el fechu de qu’una llingua ye propia o específica d’un territoriu bien limitáu por unes isogloses idiomátiques o por fronteres polítiques. Dientro d’esti territoriu la llingua  habrá tener reconocencia, relevancia, fomentu, protección especial o prioridá. El principiu de territorialidá asocia o vincula a la llingua con un territoriu que ye’l propiu d’ella. Fuera del territoriu propiu de la llingua, ésta nun tien relevancia y los fechos llingüísticos que se dean fuera d’él son eludíos y por consiguiente, la llingua sólo tien protección nel so territoriu. Baxo esti principiu y dende’l puntu de vista de los usuarios d’una llingua, éstos sólo tendríen reconocíos derechos llingüísticos siempre y cuando s’alcuentren físicamente dientro del territoriu preestablecíu como propiu de la llingua, mientres que tando fuera d’él esos derechos se-yos negaríen anque l’usuariu o falante s’alcuentre efectivamente dientro de les llendes del so estáu.

   El principiu de territorialidá ye coherente cuando’l territoriu d’una llingua coincide dafechu col territoriu políticu d’un estáu, lo que normalmente nun ocurre en munchos exemplos, y nun lo ye tanto cuando se presenten varies llingües nun mesmu territoriu políticu. Nesti casu el conflictu solvéntase cola consideración de dos o más llingües como propies o cooficiales del territoriu.

   Cuando les soluciones al multillingüismu presente nun territoriu danse a través del reconocimentu de toles llingües d’un estáu non sólo dientro del so territoriu isoglósicu o propiu sinón considerándoles en Derechu como oficiales en tol territoriu estatal, los criterios al aplicar les polítiques llingüístiques subsiguientes tienden a inspirase nel nomáu principiu de la personalidá.

   El principiu de la personalidá nes polítiques llingüístiques aplícase partiendo d’una reconocencia igualitaria de derechos llingüísticos de manera xenérica a tolos ciudadanos d’un estáu o entidá política, non reconociendo otru territoriu  de la llingua que nun seya’l mesmu que llenda al propiu estáu. Un exemplu matizáu d’esti tipu de polítiques llingüístiques tiende a dase dientro la Confederación Helvética, onde les cuatru llingües del país gocien del tratamientu de llingües nacionales en tol territoriu estatal. Les posibles ineficiencies d’esti principiu surden naquellos casos nos que les diverses llingües nacionales propies del estáu presenten dimensiones cuantitatives estremaes dientro d’él, onde unes llingües se presenten como mayoritaries y otres con menor númberu d’usuarios o inclusu con llingües minorizaes pa les qu’un tratu igualitariu podría resultar discriminatoriu frente a otros idiomes mayorizaos o con mayor prestixu social dientro d’un mesmu estáu. Por ello, les polítiques guvernatives que siguen esti principiu nos campos qu’afecten a la llingua (enseñanza, medios de comunicación, toponimia, comunicaos públicos y oficiales...) tienden tamién a matizar esti principiu reconociendo ciertos ámbitos de territorialidá a les llingües. Nesti sentíu, los Tribunales helvéticos tienden a favorecer o a reconocer cierta prioridá a una llingua dientro del  ámbitu territorial que-y seya propiu.

   El Reinu de Bélxica tien adoptao unos principios de política llingüística que podríemos clasificar como inspiraos nel principiu de la territorialidá yá que reconoz sólo al nederlandés como llingua oficial de Flandes y per otru llau al francés como única llingua oficial de Valonia. Esta aplicación taxativa de criterios territorialistes na política llingüística vese matizada sin embargo al reconocer la cooficialidá de les dos llingües (criteriu más personalista) nel territoriu de la rexón de Bruxeles capital, onde los derechos llingüísticos de les dos comunidaes taríen plenamente garantizaos por igual.

   Per otru llau la política llingüística de los goviernos confederales suizos vien calteniendo tradicionalmente unos criterios sustentaos nel principiu de la personalidá reconociendo la igual validez de les cuatru llingües del país (alemán, francés, italianu y romanche) en tolos ámbitos y territorios de la Confederación Helvética. Sin embargo esti principiu matizase en ciertu sentíu al reconocer como llingües oficiales del estáu sólo a les trés mayoritaries y más modernamente tendiendo hacia una política llingüística que prioriza a cada llingua dientro del so respectivu territoriu isoglósicu propiu respecto a les demás.

¿Cómo afecten estos principios a la organización y funcionamientu de la radiotelevisión nos estaos multillingües?

   Aplicar una política llingüística de tipu personalista nel campu la televisión supón disponer de los medios técnicos que garanticen que toles llingües del estáu se reciban per emisiones radiotelevisives en tol territoriu del mesmu n’igualdá de posibilidaes. Ello garantiza que’l derechu a la mobilidá xeográfica de los ciudadanos dientro del estáu nun vulnere o perxudique a los derechos llingüísticos reconocíos, ente ellos el de recibir información na llingua propia con independencia del llugar onde l’usuariu resida o s’alcuentre. Asina, el derechu a recibir emisiones radiotelevisives na llingua propia garantízase dafechu en tol estáu. Esti criteriu llévase a la práctica n’estaos como Suiza, onde la televisión estatal tien la misión d’emitir pa tol teritoriu nes cuatru llingües “nacionales” del país. El distintu pesu demográficu o territorial de les llingües dientro d’un estáu nun tien por qué ser inconveniente pa la óptima realización  y desarrollu de les emisiones televisives, teniendo en cuenta les facilidaes actuales de la tecnoloxía na telecomunicación yá seya  de tipu terrestre, per cable o vía satélite y especialmente ye útil la tecnoloxía dixital que permite varios canales audio d’emisión conxunta con una mesma señal de vídeu.

   Dende’l  criteriu territorialista, la política llingüística que s’aplica tiende a identificar esclusivamente a una llingua con un territoriu al que se vincula y nel qu’esta llingua tien prioridá sobre otres. D’esti modu los derechos llingüísticos garantízanse siempre y cuando l’usuariu s’afaye dientro les llendes territoriales reconocíes de la llingua y si s’alcuentra fuera d’esti ámbitu estos derechos non se reconocen o vense relegaos polos que se-yos atribuyen a otres llingües. Asina, según esti principiu, les emisiones radiotelevisives emitiríen na llingua propia d’un territoriu cubriendo sólo les aries marcaes poles fronteres llingüístiques o isogloses que desllinden a cada idioma. Aplicar esti criteriu a les emisiones televisives tien varios inconvenientes, unu sedría mesmamente la imposibilidá d’acutar les emisiones de la radio y de la televisión a zones o territorios yá que la  tecnoloxía audiovisual ye pola so propia naturaleza de calter espansivu y tresfronterizu y el mediu televisivu na so vertiente más comercialista tiende a la mayor captación d’audiencies. Otru inconveniente al aplicar el criteriu territorialista a la televisión ye la propia evolución de los mass media a la internacionalización y a la superación de fronteres non sólo polítiques sinón especialmente de les llingüístiques pa lo que los avances na tecnoloxía dixitalizada actual aplicada a la televisión son una gran ayuda.



 L’estáu belga tradicionalmente vien aplicando polítiques llingüístiques de tipu territorialista al campu de la radiotelevisión: les emisiones en nederlandés recíbense sólo nel  teritoriu de Flandes y les cadenes francófones emiten  básicamente pal territoriu de Valonia. Esta territorialidá estricta vese matizada con una escepción aplicada na rexón de Bruxeles-capital, onde’l billingüísmu foméntase pola captación de les emisiones de les dos llingües. Per otru llau, la Radiotelevisión Suiza tien la misión d’emitir nes cuatru llingües nacionales pa tol territoriu de la Confederación.



   Si bien, el modelu de política llingüística belga y el suizu nun respuenden estrictamente a los principios de territorialidá y personalidá respectivamente , ye cierto qu’estos dos criterios vienen manifestándose d’una forma más esplícita nel campu de la radiotelevisión d’estos dos países, ámbitu ésti que los gobiernos consideren fundamental pa disponer de medides adecuaes a les polítiques llingüístiques qu’executen  y que tienen como fin la solución de los problemes o conflictos llingúísticos que se manifiesten dientro d’ellos.








































martes, 11 de septiembre de 2012

XAVIELVILAREYO: Vocabulariu de la llingua asturiana n’Asturias de ...

XAVIELVILAREYO: Vocabulariu de la llingua asturiana n’Asturias de ...: Vocabulariu de la llingua asturiana n’Asturias de Santiyana Xaviel Vilareyo y Villamil La llingua asturiana na provincia Sanan...

XAVIEL VILAREYO


(Mieres del Camín, Les Asturies, 1967)



Xaviel Vilareyo ye escritor en llingua asturiana. Llicenciáu en Derechu pola Universidá d’Uviéu ye tamién escritor n’asturianu del Navia-Eo. Profesor d’Institutu, narrador, poeta, dramaturgu y ensayista, participa n’abondes iniciatives culturales alrodiu la llingua y la cultura asturiana. Pianista diplomáu pol Conservatoriu d'Uviéu compuso delles obres musicales: Balada pa Rocío, Divertimentu en sol... Dióse a conocer a través d’una Mención Especial recibida nel Premiu Asturies Xoven de Poesía y Narrativa 1995 col so primer poemariu Cróniques del recuerdu. Capacitáu pa la enseñanza pola Academia de la Llingua foi tamién profesor de cursos d’asturianu en Madrid. Fundador y director del Festival de Cine Asturianu. Coordina la Xunta d'Escritores Asturianos. Como guionista y diector de cine realizó los curtiumetraxes La vocacióny Salvemos el teatru amás del documental Ensin xéneru de duldes. Tamién Tien publicao nes revistes lliteraries Pretexto, Lletres Asturianes, Zimbru, Reloj de Arena, Sietestrellu, Lliteratura, El Signo del Gorrión , Isla Desnuda, Amilamia, Calicanto, Poesía Toda, Estío, El Vendedor de Pararrayos, Texturas, y tamién n’ abondes collaboraciones en revistes y periódicos como articulisa y periodista.

Premiu de narrativa Valentín Andrés en 1997.
Premiu Vila de Sarria de Poesía 1997.
Premiu Xeira de Narracióis 1998.
Premiu Elvira Castañón de Poesía n'Asturianu 1999.
Finalista del concursu de poesía “Voces del Chamamé” del 2000 col poemariu La llende del Foranu.
Tercer Premiu nel I Concursu de Cuentos de Bimenes 1998.
Premiu de Teatru de l’Academia de la Llingua Asturiana 2009.
Mención Especial Premiu Asturies d'Ensayu 2009.

Tien publicao nes revistes lliteraries Pretexto, Lletres Asturianes, Zimbru, Reloj de Arena, Sietestrellu, Lliteratura, El Signo del Gorrión , Isla Desnuda, Amilamia, Calicanto, Poesía Toda, Estío, El Vendedor de Pararrayos, Texturas, y tamién n’ abondes collaboraciones en revistes y periódicos.
Atópase nes antoloxíes lliteraries: Muestra de nueva poesía, y Cinco años de lliteratura asturiana. Nun se presenta a los premios oficiales de lliteratura mentantu la llingua nun lo seya. Asoleyó tamién el so Manifiestu sobre la poesía ética siendo amás collaborador habitual de revistes y periódicos. Pertenez a la Xeneración Lliteraria de los 90 o Xeneración del Compromisu. Fundador del Festival de Cine Asturianu, anguañu vive y trabaya en Madrid.

Llibros publicaos:

- Cróniques del recuerdu (Editora del Norte, 1997). El primer llibru de Xaviel Vilareyo ye una convidada sincera, clara y sentida pa compartir les pincelaes difuses de les vivencies propies. Una sucesión cronolóxica, siguiendo’l mesmu orde nel que se compusieron, de los instantes d’alcordanza, retayos esgayaos del recuerdu, poesía con forma y con mensaxe, con conteníos, amuesaos dende l’intimismu con un llinguaxe claru, mui propiu, na busca formal d’un llinguaxe poéticu personal. Mención Especial del Xuráu del Premiu Asturies Xoven de Poesía y Narrativa 1995. ISBN 84-88660-39-1. DL: AS 8/97.

- Más que probable (Ediciones Vitrubio, Madrid, 1998). Colección de poemes billingües asturianu-castellanu, esbillaos pol poeta madrilanu Pablo Méndez d’ente los de la so obra entós más recién. La referencia a los clásicos asturianos del entamu xunto cola dedicatoria a la Oficialidá espeyen darréu una serie de poemes como Playa de Navia, Camín o L’espín que marquen una nueva mirada y orientación poética. Amuesa ciertu procuru pol ritmu poéticu y por una sele musicalidá nes formes. ISBN 84-89795-12-6. DL: M 20429/1998.


- Os novos poemas (Xeira, 1999). Conxuntu de poemes n’asturgalaicu que recibió’l Premiu Vila de Sarria 1997 na XXVI edición d’esti afamáu concursu lucense en “gallegu”. Amuesa una métrica más precisa y una sonoridá aliterada característica. Equí vuelve recuperar ún de los sos primeros pasos na poesía: el haicu. El títulu fai referencia tanto a la mocedá del so facer poéticu como al fechu de recoyer aquellos primeros poemes curtios de la so xera lliteraria. DL: AS-3535/99.

- El camín d’inquietú. (Norte, 2002). Poemariu que marca la llinia más comprometida o de raigañu del autor, al empar de lo que vien publicando en revistes como Lletres Asturianes o El Canciu’l Cuélebre. Premiu Elvira Castañón 1999. Llibru dedicáu tamién a la Oficialidá. Tien dos partes: caminos ya inquietúes, esto ye, futuros y esmoliciones. Supón una nueva mirada reivindicativa hacua Asturies y hacia la llingua asturiana, una fixación na Tierra como patria del sentimientu, como terrén máxicu qu’arrodia la vida, los suaños, les pasiones, los camientos y por ello, el sentimientu.

- La causa más probable. (Trabe, 2007). Colección de relatos.

- Los ámbitos de la Nación Asturiana. (Espublizastur, 2008). Ensayu de tipu históricu y etnolóxicu sobre los ámbitos territoriales de la nación asturiana.

- Historia del cine asturianu. (Espublizastur, 2009) Una completa antoloxía del cine nacional asturianu.

- Doña Terina. (Espublizastur, 2011). Un cuentu infantil p'adultos.

- Les Asturies y el nacionalismu bascu. (Espublizastur, 2012). Un novedosu ensayu sobre la visión d'Asturies dende la óptica del nacionalismu bascu.


Obra colectiva:

- Muestra de nueva poesía. (SPPA, 1998) Antoloxía coordinada por Ánxel Álvarez Llano representativa de la nueva Xeneración Poética de los 90 o del Compromisu, fecha pa la V Xunta d’Escritores Asturianos, onde apaecen los sos poemes Camín, Playa de Navia, Patria y Monólogu del expatriáu. ISBN 84-7847-475-7. DL: AS-559/98
- Cinco años de lliteratura asturiana. (Editora del Norte, 1998) Esbilla d’autores asturianos fecha por Editora del Norte pa conmemorar el quintu aniversariu d’esta editorial mierense. Xaviel Vilareyo participa colo poemes Patria, Centinela, Fin de trayectu y Albentestate. ISBN 84-88660-65-0. DL:AS-1362.
- Sexto Concurso literario Voces del Chamamé 2000. Poesía. (Norte, 2001) Trabayos ganadores y finalistes d’esti concursu que nel añu 2000 almitía per primer vez obra n’asturianu. Poemariu finalista ye La llende del Foranu, doce poemes seguíos d’una reseña biográfica del autor. DL: AS-1350/2001
- VI Concurso de Cuentos Valentín Andrés. (AAVA, Grau, 1997) Relatu tituláu Carta a la señora Monroe, que recibió’l Primer Premiu del xuráu na categoría d’adultos. Premiu convocáu por igual pa relatos tanto en castellanu como n’asturianu. ISBN 84-86889-52-9. DL: AS-3376/97.
- I Concursu de Cuentos pola Oficialidá del Conceyu de Bimenes 1998. (Bimenes, 1999). Tercer premiu col relatu tituláu La patria perdida del inquisidor Don Pedro de Valdés. DL: AS 1920/1999.
- Toda la luz del mundo. Minimal love poems. Castellano-Aragonés-Asturianu-Cataá-Euskera-Galego. Olifante, 2005.
- Na boca de todos. Retrato poético actual del Occidente asturiano. Conceyo d’A Veiga 2006.
- Unde letras falan. Antoloxía da poesía en asturiano-galego. Trabe, 2006.
- Camín de Bimenes. Concursu de Cuentos pola Oficialidá del Asturianu 1998-2007. Xébana ediciones, 2007.
- El conceptu xeneracional. Actes de la Xunta d’Escritores Asturianos 2005. Trabe, 2007.
- Lliteratura asturiana y compromisu. Actes de la Xunta d'escritores Asturianos 2008. Trabe, 2009.
- Lliteratura asturiana, identidá y nación. Actes de la Xunta d'Escritores Asturianos 2010. Espublizastur. 2012.

Otros trabayos y ensayos publicaos:

- Carta a la señora Monroe. Revista Lliteratura 12. 1997.
- La madre. Lliteratura 13. 1997.
- Os perfumes d’ausencia. Lliteratura 14. 1998.
- El derechu civil asturianu. Lletres asturianes 64. 1997. Páxina 85.
- Modelos televisivos na Europa multillingüe. Lletres asturianes 65, 1997,páx. 111.
- A necesidá d’un estándar pal galaicoasturiano. Lletres asturianes 69. 2001.Páx. 203.
- El modelu llingüísticu televisivu n’asturianu. Lletres asturianes 76. 2001. Páx. 115.
- Una televisión n’asturianu. Revista Antorcha 14.1997. páx. 29.
- Una televisión asturiana p’Asturies. Revista Antorcha 17. 1997, páx 42.
- L’idioma asturianu nos apellíos. El canciu’l Cuélebre núm. 4. 1997, páx. 24.
- La televisión nel País de Gales. El canciu’l Cuélebre núm. 4. 1997, páx. 22.
- La propiedá xermánica n’Asturies. Revista Asturies núm. 6. 1998, páx. 30.
- Manifiestu sobre la poesía ética. El canciu’l Cuélebre núm. 6. 1998. Páx. 42.
- Conflictos llingüísicos y televisión. El canciu’l Cuélebre núm. 5. 1998. Páx. 25.
- Oficialidá, un derechu constitucional. Revista Antorcha 21. 1998. Páx. 29.
- As xoyas d’A Veiga, úas xoyas nel camín. Entrambasauguas núm. 9. 1998. Páx. 14.
- Lliteratura periodística y periodismu lliterariu. L’oficiu d’escritor. V Xunta d’Escritores Asturianos. Colección Documentos 25. SPPA 1998.
- Una televisión n’asturianu. El canciu’l Cuélebre núm. 7. 1999. Páx. 31.
- Una teoría sobre les nueves músiques. El canciu’l Cuélebre núm. 7. 1999. Páx. 44.
- Los límites hestóricos d’Asturies y los límites alministraativos. El canciu’l Cuélebre núm. 8. 2000. Páx. 23.
- El palacio Trelles d’Uviéu. Entrambasauguas núm. 13. 2000. Páx. 16.
- La Xeneración del Compromisu: la poesía asturiana de raigañu nos autores del nuevu sieglu. I Congresu Internacional de Lliteratura Asturiana 2001.
- El señardismu y la poesía de Galo Fernández. (Xornaes d’Estudiu 2002), Lletres Asturianes 85, 2004.
- Lliteratura asturiana ya identidá. (Xunta d’escritores Asturianos, 2007)
- Un apunte sobre la poesía ética. (Xunta d’Escritores Asturianos – Uviéu 2005)
- La Xeneración del Compromisu 1967-1982. (Arribada 2007)
- Cine asturianu: cien años d'hestoria (Xunta d’Escritores Asturianos, 2008)
- La llingua asturiana en Cantabria (Arribada, 2008)
- La llingua asturiana en Salamanca (Arribada, 2008)
- Llingua ya historia del Fueru de Zamora (Xunta d’Escritores Asturianos 2008)
- El Festival de Cine Asturianu: cuatro años de camín (Arribada, 2008)
- El societarismu familiar asturianu. Revista N'AST Cartafueyos d'Ensayu. Núm. 2. Xixón 2008.
- Gumersindo Laverde y Ruiz, padre de la Nación Asturiana. Revista N'AST Cartafueyos d'Ensayu. Núm. 4. Nava 2009.
- Vocabulariu asturianu na lliteratura de José María de Pereda.  Revista N-AST Cartafueyos d'Ensayu. Num 6. Nava 2010.
- L'idioma asturianu n'Asturies de Santiyana. Lliteratura asturiana, identidá y nación. XEA 2010. Espublizastur 2012.
- Nel centenariu del arquitectu asturianu Miguel de la Guardia. Lliteratura asturiana, identidá y nación. XEA 2010. Espublizastur 2012.
- Crónica del rei Fruela II d'Asturies. Lliteratura asturiana, identidá y nación. XEA 2010. Espublizastur 2012.
- La lliteratura dialectal de los escritores d'Asturies de Santiyana. Lliteratura asturiana, identidá y nación. XEA 2010. Espublizastur 2012.

Reseñes:

- Cinco poetas do Eo-Navia da xeneración de 90 en lingua galega: a procura da identidade nas raíces da memoria. Crissanto Veiguela. L’oficiu d’escritor. V Xunta d’Escritores Asturianos. Colección Documentos 25. SPPA 1998. Páx. 69.
- Más que probable. Xuan Porta. El canciu’l Cuélebre, núm. 7. 1999. Páx 56.

XAVIEL VILAREYO

xvilareyo@gmail.com
xavielvilareyo@hotmail.com


Vocabulariu de la llingua asturiana n’Asturias de Santiyana:

Vocabulariu de la llingua asturiana n’Asturias de Santiyana

Xaviel Vilareyo y Villamil





La llingua asturiana na provincia Sanander, amás de vocabulariu común col restu del asturianu, tien tamién vocablos y palabreru propiu como pasa en tolos territorios del dominiu llingüísticu asturianu con acepciones léxiques propies de delles zones xunto con otres palabres que són d’usu más xeneralizáu.


Abaldonar: abandonar.
Abaldonáu-ada: abandonáu.
Abaruyar: facer les coses con baruyu, desorden.
Abarrendera: escoba.
Ablana: frutu comestible pequenu con cubierta dura.
Abertal: sitiu, superficie o terrén abiertu, ensin zarros nin sebes.
Abesu - abesíu: tar a la solombra o na solombra d´un monte.
Abiegu: llabiegu.
Abondu-a-o: bastante, muncho, en cantidá xusta o axeitada.
Abonera: llugar onde s´echa o amontona l´abonu.
Abora: agora
Aborrecíu-ida: fartu
Abracanáu-ada: quemáu, esgotáu pola calor.
Abregonáu-ada: abiertu, esbarrumbáu.
Ábregu: vientu o aire del sur.
Acá: equí
Acabación: terminación.
Acaldar - acaldase: arreglar, arreglase, acomodar, colocar, afayase, recoyer.
Acaldíu: arreglu.
Acenoria: zenahoria.
Aceutar: aceptar.
Achanclar: beber con ganes.
Achisbar: mirar y escuchar sin dexase ver.
Aclucase: agachase.
Acodar: alimentar.
Acolechar: acollechar, recoyer el ganáu.
Acolechase: enfadase, irritase, enfermar.
Acolechu: planta medicinal.
Acorase: apenase, amedranase.
Acorux.ase: encoyese, engurrise, acobardase.
Acuchus: llevar a hombros.
Acuclase: acurrucase.
Acuerrir, acurriar: poner o recoyer nuna cuerria, amontonar, axuntar, xuntar.
Acuestar: acostar.
Acullá: allá, más p’allá.
Acupar: ocupar.
Acurux.áu: agacháu.
Acurrialar: meter el ganáu nun corral o cuadra.
Acurrialgase: deitase en suelu.
Acurrucar: encoyer o ponese a gustu nuna postura cómoda.
Acutar: poner cotu, reservar.
Adeicar: dedicar.
Adral: sobrecaxa de vares que se pon enriba’l carru.
Aducir: cundir, dar de sí.
Af.amáu: afamáu, famosu.
Af.ambráu: afamiáu, famientu.
Af.ambrar: Pasar fame.
Afanar: robar.
Afarfallar: dexar les coses a medio facer por querer facer too, afarfullar.
Af.esoriáu: mal fechu, poco curiosu, mal vestíu, deformáu.
Af.ogar: afogar, faltar l’aire o respiración.
Af.ondar: facer fondu.
Af.orrar: aforrar.
Af.uegar: Afuegar, afogar.
Af.uera: afuera
Af.uír– Af.uyir: afuxir.
Af.umar: afumar, echar fumu, enfadase, fumar.
Af.undir: fundir.
Af.uricar: afuriacar, facer furacos.
Agoler: goler.
Agomitar: gomitar.
Agora: nel momentu presente.
Agoritada: tar gorita
Aguarriagar: esconder.
Agriegu: terrén sin cultivar que s’agrega a una finca.
Aguañón: ave acuática.
Agüegar: afuegar.
Agüelu: güelu.
Aición: acción.
Aiguar: iguar, arreglar la herba nel carru o payar, peinar.
Aína: alverbiu de tiempu, enseguida, pronto.
Alabanciosu-a: presumíu.
Aladru: llabiegu, aráu.
Alampar: quemar, cadiciar, rapiñar.
Alamón: cuilebra non velenosa, alagüezu.
Alantre-alanti: alverbiu de llugar, na parte delantera.
Albarca: tipu de calzáu.
Albarcar: Abarcar.
Álbitru: árbitru.
Albortar: cortar l’embarazu.
Alcaldada: embarazada.
Alcerón: planta que crez nos semaos.
Alcontradizu-a: atopadizu.
Alcontrar: atopar, afallar.
Alcordanza: recuerdu.
Alcordar: recordar.
Alcuentru: atopase con xente, xunta, conceyu.
Alcuerdu: idea o pensamientu, recuerdu.
Alcurdión: curdión.
Aldaba: pieza del pieslle d´una puerta.
Alendar: respirar, anidar, alentar.
Algamar: llegar a una cosa elevao cola mano o con un oxetu, conseguir un oxetivu.
Algamu: oxetivu, llogru.
Algraicimientu: agradecimientu.
Alicáncanu: cosa de pocu valor.
Alicates: ferramienta doble articulada en dos pieces.
Aliendu: respiración.
Almitir: permitir.
Almorzar: tomar la primer comida del día pela mañana.
Almuerza: almuerzu.
Alredor: al rodiu de.
Altreviés: al traviés, per.
Allaezu: allá.
Allalantrón: alverbiu de llugar, lloñe.
Allandará: aprosimao, más o menos.
Allegar: aportar a un llugar.
Allendar: llendar, llindiar, curiar el ganáu.
Alloriáu-ada: llocu, tollu, desorientáu o perdíu.
Alloriar: enlloquecer, desorientar.
Alloru: lloréu.
Altrancu: Pasadera o piedra que se pon pa pasar un ríu.
Alventar: aventar, llanzar al aire.
Alvertir: prevenir, avisar.
Alvertíu-ida: preveníu, previsor, recelosu.
Amañante: que tien maña, destreza.
Amañar: iguar, arreglar, amañase, valese, condimentar.
Amañáu-ada: que tien maña, destreza, habilidá.
Amañizu: artificiu , apañu o arreglu pa consiguir daqué.
Amañu: salsa pa condimentar ensalades o comides.
Amás: alverbiu col significáu de tamién.
Amayuela: amasuela.
Amejáu-ada: asemeyáu, cuspíu, paecíu.
Amenículu: amuletu.
Amijar: amiyar, baxar, humildase, arrodillase, agachase.
Amoragar: ponese moráu, ponese la piel morada por picadures, artos, calor.
Amoriar: marease.
Amorugar: escurecer.
Amugar: poner mala cara por comer coses ácides.
Amurniase: entristecese.
Amurniáu –ada,  murriáu-ada: con murnia o murria, triste, amurniáu.
Amusgase: decaer, amustiase.
Andancies: correríes.
Andanciu: enfermedá, gripe.
Andar: tar (andar faciendo coses)
Ande: a onde.
Anduríu: andanza.
Anear: añar.
Anfiler: aguya fina de metal con bolina nun estremu p´afitar tela o coses.
Angaría: angariya, armazón o tabla que zarra’l carru o lu agranda.
Angariyín: angariya pequena.
Angariyón: angariya grande.
Angunu-a: algunu, algún, dalgún.
Anjear: deseyar, alendar con cansanciu.
Anséu: vafu de la boca.
Ansina: asina.
Antier: antes d’ayeri.
Antozañu: abonu que se formaba na antoxana les cuadres con plantes y restos.
Antrox.u, Antrochu, Antruidu: Antroxu.
Anx.ana: xana enxana, xanara.
Añaque: acompañante, compañeru.
Añual: añal.
Añublase: ponese ñublu’l tiempu, tapecer el sol les ñubes.
Añudar: Fader un ñudu o ñudos.
Apaición: surdimientu.
Apalambrase: agostase la herba o un prau.
Apandar: pillar, pañar daqué con ánimu d’apropiáselo.
Apañar: pañar, recoyer.
Aparar: parar.
Aparbaláu-ada: estráu el suelu de fruta o coses tiraes.
Apastragar: agachase, aplastar, espachurrar.
Apellique: apellíu a voces.
Apegar: pegar.
Apeguñar: apretar.
Apetegu: afición.
Apillíos: apellíos.
Aponer: poner.
Aportamientu: aportación.
Aposar: posar.
Apoyonáu-ada: mimáu.
Apurrir: traer, entregar, dar, averar, mandar.
Apuyar: salir puyes, brotos, salir lleche de la mama.
Aquedar: quedar, suxetar.
Aquel: espresa impresión indefinida, actitú o estáu.
Arbeju: arbeyu.
Arbelar: airear.
Arboláu: conxuntu d´árboles.
Arca: pechu.
Argaya: raspa.
Argayu: esgolamientu natural de tierra
Argüellar: enllenar un prau d´artos.
Arguyu: sentimientu de tar arguyosu.
Ariesta: argaya, raspa.
Arlote: descuidáu, desiguáu.
Armáu-ada: montáu, empináu, erguíu.
Arnáu: mecedura de farina y agua.
Arpicol: cincel
Arraigáu-ada: arriesgáu.
Arramplar: llevar toles coses, especialmente les ayenes.
Arrancadera: última ronda de copes.
Arrañu: cólicu.
Arrascar: rascar.
Arreblagar: sentase abriendo les piernes, dar reblagos.
Arrecender: goler, dar golor.
Arrecometer: xuntar.
Arref.undir: cundir, aprovechar, llucir.
Arreguciar: avieyar, morrer, recoyer, arremangase, enduviellar una cuerda.
Arreguciu: arruga.
Arreguñáu-ada: engurriáu, enrevesáu.
Arregutir: rutiar.
Arrescender: arrecender, dar bon golor.
Arrex.untar: axuntar, xuntar
Arreir: rir.
Arréu: darréu, de siguío, ensin parar, sucesivamente.
Arrevesáu-ada: enrevesáu.
Arribona: mui arriba.
Arrigostase: tar fartu y satisfechu de comer bien.
Arrimar: pegar, exercer violencia.
Arrinchu: llevar nos llombos.
Arrincu: artos, bardial.
Arrodiar: andar alrodiu, rodiar.
Arronti: alantre, seguidamente.
Arrumar: ser mayor de lo que paez.
Arrume: Pote de verdura, patata y castañes.
Aseladeru: llugar onde s’asela o descansa.
Aselar: ponese sele, retirase pa dormir, tar quietu y calláu.
Aselase: acomodase pa descansar o pasar la nueche.
Aselu: ablugu, sitiu p’aselar, sel.
Asierrar: cortar cola sierra.
Asina: ansina, destamiente.
Asomu: precipiciu.
Astricu: patiu cercáu, espaciu anteilesia, atriu.
Asubiaderu: llugar onde s’abelluga de la lluvia o del tiempu.
Asubiar - subiar: abellugase de la lluvia.
Asubiu - asubiaderu: ablugu.
Asustar: asustase.
Atientar: provocar o causar ganes de facer daqué.
Atocar: tocar.
Atopar: alcontrar, topar.
Atorrecer: retirar, retirase.
Atranque: barra pa pesllar puertes o ventanes.
Atrocar: pañar sitiu.
Atronillar: facer truena o ruíu insoportable.
Atropáu-ada: arregláu, dispuestu, recoyíu.
Atropar: recoyer, pañar, axuntar.
Atrox.ar: atroxar, guardar, almacenar herba o coses.
Atueir: amedranase.
Aturriáu: quedase fríu.
Audar: ayudar.
Augua: agua.
Aunir: unir, xuntar, xunir, xuncir, uncir.
Autu: actu.
Aventar: llanzar al aire, avientar.
Aventáu-ada: llocu, con priesa.
Averáu-ada: cercanu.
Ax.eláu: xeláu, plasmáu, débil.
Ax.untiar – ax.untar: axuntar, xuntar, arrexuntar.
Ax.untiu de: en compaña de.
Ayeri: alverbiu de tiempu, nel día anterior.
Ayu: regatu.
Azurronase: amormiñase, azurrase.
Badanas: persona abandonada.
Babaju-a: babayu.
Babón: bultu que sal na pierna o pata.
Baeda: zona de la costa onde se pesca.
Baeta: bayeta, trapu pa llimpiar.
Baili: baille.
Bálagu: paya llarga ensin trillar.
Baldragas: baldragues, folgazán.
Banduyu: estómagu.
Bandurria: rabel.
Banza: lleñu abiertu con cuña.
Bañal: fregaderu de fábrica.
Bañiza: tires pa facer cestos.
Barandial: barandiella.
Baraxones: sueles grandes p’andar sobre la ñeve.
Bárcena: terrén nes orielles d’un ríu, bárzana, bardal, barda.
Barciar: vaciar o tornar un recipiente.
Barda: bardia, sitiu con escayos o artos, bardial.
Bardal: bardia, sitiu con escayos o artos, suciedá o desorden.
Bardaliegu-a: fíu natural abandonáu.
Bargear: cansase de caminar.
Barrizu: terrén con barru.
Barroscu: carbayu pequenu.
Barruntar: esperar, predecir.
Basna: caxón p’acarretar coses de pesu.
Basnar: deslizase, acariciar.
Basneru-a: persona o animal que trabaya poco. Mal vestíu, andrayáu, zalapastrosu.
Bastantina:ceo, pronto.
Bastiá: bastiada o bastiazu, golpe nel suelu.
Batarrón: babarón, moscón, persona molesta.
Bauticiar: bautizar.
Baza: retrete.
Beleñu: planta velenosa.
Belortu: planta o vara flexible, bilortu.
Benditera: pila del agua bendita.
Berrón-a: persona que llora o berra muncho.
Berroscal: sitiu onde medren carbayos mozos.
Berroscu: carbayu mozu.
Berrueca: castaña gorda y temprana.
Berzu: bierzu, cuna.
Bibariu: breviariu, llibru llitúrxicu.
Bicar: cayer p´alantre.
Biecu: xestu de la cara.
Bienaveníu-ida: bien llegáu.
Bígaru: crustaceu marín en forma cascoxu.
Bilorta: Palu de madera.
Bilurdia: bilordiu, babayada.
Birla: xuegu infantil nel que se llanza un palu.
Birlar: usáu nel xuegu los bolos, tirar la bola dende’l birle, robar.
Birriagas: birria, persona de pocu valir.
Bisgüelu-a: antepasáu de tercer grau.
Bix.u: bixu, xoya.
Bocanar: escampar, dexar de llover.
Bocarte: pexe pequenu de boca grande.
Bocicu: boca, morru.
Bombu: cuenu o cuévanu grande pa llevar herba.
Bombu-a: aturulláu.
Boñiguera: fiesta, folixa, farra, furriona, parranda.
Boquible: comida.
Boriza: terrén cercanu a la mar.
Borizu: bonizu, planta que se da al ganáu, corteya de la castaña.
Borne: madera curvada pa facer cambas.
Borona: pan de maíz, boroña.
Boronu: morciella de maíz, pan de maíz y sangre de gochu.
Borrina: masa de vapor d´agua en condensación.
Borrón: cachu de terrén con herba quemao.
Botifuera: propina.
Boyu: espluma que se forma nos líquidos al echalos.
Bragal: terrén de monte xabaz o con artos.
Braju-a: valiente.
Branu: estación más calurosa del añu.
Braña: prau natural, pastos de branu, brañal.
Brasales: brases.
Briciu: torga que se pon a los xatos pa que nun mamen.
Brullar: pelar.
Brullu: mondadura.
Bubarru: ave de rapiña.
Bufar: espulsar aire.
Bulleru: espluma.
Burbax.u: bubaxu, granu.
Buscamientu: busca, actu de buscar o guetar.
Burcil: requexu d´una cuadra, onde se guarda´l chon.
Ca: cada, casa, partícula qu’indica negación o disconformidá.
Cabrachu: pexe marín, escorpina.
Cabreru-a: el que guarda les cabres o oveyes.
Cabudañu: aniversariu d’un finamientu.
Cacear: mover l’anzuelu.
Cacilón: cacín cilíndricu con asa fechu de metal.
Cacha: parte del pieslle d´una collera.
Cacipiu: cazu o cacharru.
Cacipiar: caciplar, revolver, entrometese.
Cadril: parte o llaos de la cintura del cuerpu.
Calabobos: orbayu, lluvia mui fina.
Calada: cantidá de fumu aspirao de tabacu.
Calabre: persona muerta.
Calameju: palu toscu.
Calándriga: calandra, páxaru que canta.
Calavoria: calavera o tiesta d´una cadarma.
Calce: espaciu per onde cuerre l’agua d’un ríu.
Calda: caliente, manancial d´agua caliente.
Calecer: dar o pañar calor.
Calmiza: calma, lentitú.
Caltener: tener nel tiempu, conservar, tener.
Calu: fondura del agua, caláu, persona que nunca se farta.
Calumbase: chapuzase nel agua.
Calumbu: chapuzón nel agua, calón.
Calostrus: primer lleche.
Caltener: tener nel tiempu, conservar.
Camba: pieza narquiada de la rueda del carru.
Cambada: cachu d’herba cortada con un golpe de dalle o gadaña.
Cambalúa: paséu o caminata.
Cámbaru: crustáceu marín de cuerpu achapláu con pates.
Cambear: cambiar, camudar.
Cambera: camín de carros en monte o prau, caleya, llugar per onde va la camba o la rueda.
Camberu: camín de carros estrechu d’usu comunal, camberil.
Campa: llanera que sirve de plaza pública nes aldees.
Campanu: campana pequena, llueca, primer salmón de la temporada.
Campizu: pequenu prau en monte.
Camuña: farina de poca calidá.
Canelu: perru.
Canica: bolina de cristal pa xugar nel suelu.
Cancia: cara hacia, hacia.
Candonga: veleta de les chimenees.
Cansu-a-o: cansáu, molestu.
Canta: canción, copla.
Cantabria: inseptu coleópteu verde, tierra de tribus cántabres.
Cantal: herba nel payar.
Cantaral: cantarera.
Canu-a-o: de pelo blanco.
Cantabriu: del cantábricu, de la mar de les Asturies.
Cantillana: bronca, xaréu.
Cantíu: cantu.
Capellón: conxuntu de fueyes de la panoya.
Capiza: fueya del nabu.
Car: cara a, hacia.
Cárabu: curuxa, páxaru de presa nocherniegu.
Caracia: cara hacia.
Carajón: escrementu humanu.
Caramillera: ganchu o llaves de los llares onde se cuelga’l pote.
Carpanchu: cesta p’apurrir que se lleva na tiesta.
Carpir: pidir neciamente.
Carpise: temer o recelar.
Carrada: camín de carros.
Carral: castañes puestes a secar.
Carrasca: acebu, xardón.
Carreju: pasiellu interior de les cases, pasu.
Carrillada: mormiellada, guantazu.
Carroncha: vaina o cáscara de fabes o frutos.
Carru: midida agraria de superficie qu´equival a dos árees, carru d´abonu.
Carria: aniellu interior de los campanos pa colgar el mayuelu.
Cascarria: capa de suciedá.
Caseru-a: el qu’arrienda una casa, arrendador.
Casona: casa solariega.
Casoriu: casamientu, boda.
Casteyán-ana: natural de Castiella, idioma o fala de Castiella.
Castraoriu-a: xatu que pasa de dos años y que se puede castrar.
Castrón: persona falsa y con males intenciones, home demasiáu muyeriegu.
Castru: monte altu y rocosu,  islla cercana a la costa, peñatu que sobresal na costa, cabu.
Cavidar: cavilgar, camentar.
Cax.iga: caxiga, carbayu, arbustu montés, caña del carbayu.
Cax.igu: carbayu mozu.
Cayuela: roca caliza.
Cazón-a: tener munchu interés por enterease de daqué.
Cazuliteru-a: enguedeyante, cascante.
Ceba: herba o paya cola que se ceba al ganáu pel hibiernu.
Cebilla: collera
Cebera: alimentu, cebu.
Cedilla: collera, pieza de madera p´amarrar el ganáu.
Célebre: persona ocurrente o graciosa.
Cellisca: precipitación en forma de ñeve.
Celemín: medida de capacidá qu´equical a catroce quilos, retozáu.
Celimbrón: baxar rodando per una cuesta.
Ceo: lo contrario de sero, que pasa mui de mañana o mui temprano.
Cernada: ceniza o povisa que produz el llar.
Cernador: que produz cernada, qu’enreda o encisca, revoltosu, enredador.
Cerner: enredar, esparder.
Cernedor: cernador, enredador.
Ceroja: nisu.
Cerojal - ceroju: nisal.
Cervigón: parte posterior del pescuezu.
Cestaña: cestu allargáu en forma bandexa pa tresportar comides.
Cesteru: mozu que lleva’l cestu.
Chanfaina: ridículu, estravagante.
Chaplear: afondase nel agua.
Char: tomar dalgo.
Charamascu: rama pequena y seca.
Charramanduscu-a: recargáu y de mal gustu.
Chátaros: zapatos de goma.
Chepa: deformidá o bultu nel llombu.
Chicharru: pexe comestible de llombu azuláu, vagu.
Chicote: parte de la embarcación.
Chicu-a: mozu, rapaz, pequenu.
Chicuzu-a: mozacu, rapazacu, pequenucu.
Chiflu: xiblíu.
Chimborru: cría de gavilueta.
Chiripa: suerte, casualidá.
Chiscar: moyar con pingarates d’agua o soltar arena o chispes.
Chispa: dir chispa, dir borrachu.
Chisqueru: aparatu que chisca, que sirve pa dar o prender llume o fueu.
Choba: embuste, trola.
Chochu: carambelu, llambionada.
Chon: llechón.
Chorra: suerte, ser chorra, ser simplayu.
Chotéu: folixa, xaréu, risión, tomar el pelo.
Chuesgu-a: aseláu, pensativu.
Chumpar: zucar.
Chupa: moyadura
Churra-churrata: grifu o similar, pene.
Churrar: mexar
Chuscu: curruscu de pan.
Chusculumbru: cucurrabucu.
Cierrar: pesllar, zarrar.
Cierru: zarru, cuerria, terrén cercáu o zarráu.
Cierzu: vientu del norte, borrina.
Cigañon: enanu.
Cigarriellu: pitu, rollu pequenu de tabacu pa fumar.
Cigua: amuletu en forma de puñu, tar ciguáu: tener mala suerte.
Cilabardu-a: persona alta y delgada.
Cillu: cada tirón que se fai al catar.
Ciscu: velocidá.
Cita: ensin demora.
Cláusula: cápsula.
Cobrar: recibir una paliza.
Cocliriegu: oveya tardía.
Cocu: guxán o insectu.
Cola: contracción de con y la.
Col: contracción de con y el.
Cole: chapuzón nel agua.
Colgaíza: oveya.
Colo: contracción de con y lo.
Colodra: pieza de madera llevada nel cintu pa llevar la piedra d’afilar.
Colombrar: enllenar, rellenar hasta´l cogüelmu.
Coloñar: cargar.
Coloñu: carga pequena que pue llevar una persona, fexe de lleña o tallos.
Colorín: raitán.
Collación: parroquia.
Collaciu-a: compañeru, amigu, collaborador, parroquianu., collazu.
Collera: pieza de madera p´amarrar el ganáu.
Columbeta: voltereta.
Compangu: comiga llixera que se fai con un cachu pan.
Compaña: actu d´acopañar.
Compañu: compangu.
Comparanza - comparancia: actu de comparar.
Conceju: conceyu.
Concejada: aconceyamientu, xunta.
Concentrancia: concentración.
Concordiales: sentíu, xixa, chapeta, razón.
Condáu: división alministrativa del Reinu d’Asturies.
Confundimientu: confusión.
Confundiu: tracamundiu, confusión.
Conocencia: conocimientu.
Consomición: dificultá.
Contino (de): repetidamente.
Contraversa: controversia.
Contreminar: predisponer a una persona contra otra.
Copia: xuntanza de muncha xente, abundancia de algo.
Coquetazu: moquete, coscorrón.
Coquiriegu: corderu tardíu.
Corales: dolores intensos nel corazón.
Corar: degollar.
Cordial: señaldá, tristura.
Coríu-a: ave acuática palmípeda de picu planu y roxu.
Coriza: calzáu de cueru, suela del zapatu o calzáu.
Coroju: coroyu, caronchu.
Coroñu: insectu que cría na madera o ropa afuracándola.
Corralada: patiu testeru d’una casa típicu d’Asturies y Cantabria, corrada.
Correndera: actu de correr, escorrida.
Corru: bolera.
Corrutu-a: corriente.
Corte: cuadra.
Corvu: tacu de madera que s’amarra a una de les cuerdes pa llevar herba o lleña.
Corzu: cestu grande.
Cosadiella: fórmula poética p´aldovinar coses o palabres.
Coscoju: coscoyu, niciu o restu.
Coscoritu: cosquilla.
Cosque: golpe suave na tiesta.
Costazu: llau del troncu humanu.
Costera: faena de temporada fecha fuera de casa.
Cotanu-a: sitiu mui pindiu.
Coteru-cotera: colláu, llomba, monte pequenu.
Cotollu: golpe na tiesta.
Crismáu: mancáu.
Cuadrar: ser lóxicu.
Cualisquier-a: cualesquiera.
Cualu-a-o: pronome qu’indica qué cosa, persona o materia.
Cuarterón: ventanucu de les puertes.
Cuartu: estancia, botellín de cerveza.
Cuasi: alverbiu qu’indica aproximadamente, por poco, a lo meyor, igual...
Cubicar: calcular, razonar, pensar.
Cubicia: cobicia, enfotu o deséu d’algamar bayura o poder.
Cuchu: abonu natural.
Cucil: onde comen los gochos.
Cudar-cudiar: pensar, cuidar, camentar.
Cudiáu: procuru, curiáu.
Cudilleru: pescador que faena cola rede de nueche en baxura.
Cueger: coyer.
Cuelmu: a puntu.
Cuentar: dicir.
Cuenu: cuévanu.
Cuerna: cuernos del ganáu.
Cuérragu: sitiu onde cuerra l’agua del desagüe, o onde defequen animales.
Cuerrer: correr.
Cuétara: curuxa.
Cuete: volador.
Cuetu: llomba alta.
Cuévanu: cestu grande que se lleva na espalda.
Cueza: pata.
Cuezu: focicu, meter la pata hasta’l cuezu, pezuña
Cuidiáu: curiáu, precaución.
Culebre: Cuélebre.
Culera: parte trasera d’un pantalón o prenda.
Culiebra: animal reptil.
Cumpuníu-ida: compuestu.
Cuntar: dicir n’orde los númberos, esponer una hestoria o socesu.
Curdión: instrumentu portátil con tecláu.
Curiosu-a: bien fechu pero non perfectu, guapu.
Curraliega: sitiu onde hai corrales. Cases xuntes en filera o corru.
Currialá: corrada, corral, cuerria, zarru.
Curruscu: cachu pan del estremu duru, garitu.
Cuspiatu: cuspíu de saliva.
Cuspíu-ida: asemeyáu, paecíu.
Custión: cuestión.
Cutianu: pan de centén o de mediana calidá, mormiellada, guantada.
Chachu-a: muchachu.
Chacurru-a: perru.
Chafandín: títere, chilindrín, chisgarabís.
Chamaruca: amasuela
Chanclu: bota, zapatu o zancu.
Chicucia: despectivu de chica.
Chicuzu: despectivu de chicu.
Chiquilán: mozín, pequenín.
Chiscu: Xicu.
Chumpar: llamber.
Churrar: mexar.
Chuspir: cuspir.
Dalle: gadaña con corte delgáu.
Daqué: dalgo, dalgún, dalguna, un, cuando, en que.
Darréu: siguiente, a continuación.
Dase: avieyar.
Data: fecha.
Dea: deu gordu del pie.
Declinar: indicar, manifestar.
Deicanza: dedicación.
Deicar: dedicar.
Dello-dellos-dellas: cantidá indeterminada y pequena de daqué, varios, varias.
Demigráu: emigráu.
Demongriu: diañu.
Dempués: depués, llueu.
Dende: preposición qu’espresa un entamu.
Dendi: dende.
Dengunu-a: nengunu, dengún..
Denque: dende que.
Deona: deu gordu del pié.
Depicuar: folgar, aselar, descansar.
Depicuatu: pigazu.
Deprender: entender o pañar un conceptu o idea.
Derrota: pastar el ganáu llueu de recoyer los frutos.
Desapartar: separtar.
Desborregase: esgolase, esbariar.
Descachizar: quitar o arrincar cachos, escachar.
Descacipiar: volcar o tornar.
Descalificáu-ada: non calificáu.
Descuax.eringar: estrozar, romper en cachos.
Desdar: soltar, desatar.
Desguarnir: esbaratar.
Despeñu: precipiciu.
Despistojase: afanase por ver algo.
Desportivu-a: que-y gusta facer exerciciu.
Despresar: espresar.
Desque: llueu que.
Desterciu: contratiempu.
Destranx.eru: estranxeru, foriatu.
Dex.e: acentu o xeitu de falar.
Dialeutu: variante o modalidá d’una llingua.
Diañu: ser malinu, demóngaru.
Dicir: cuntar o falar daqué.
Dielda: lleldu, formientu, pasta con fungos pa facer pan.
Dieldar: formientar, lleldar.
Dieldu-a: pálidu.
Diendo: xerundiu del verbu dir.
Dimir: echar abaxo.
Dir: marchar nun sen o dirección.
Direición: dirección, sentíu, sen, señes, rectoría, gobernación.
Discurriatu: idea tonta.
Discutiniu: espirica, parlanga, charra, faladera.
Domiñu: dominiu.
Dotor: doctor.
Duda: ascu.
Duju: caxellu de les abeyes fechu d’un tueru.
É: ye, presente del verbu ser.
Edar: parir la vaca.
Egua: yegua.
Echá: collecha.
Echada: d’una echada, d’una vegada, d’una vez.
Educancia: educación, bones maneres.
Elu: xelu
Elli: él, pronome personal de 3ª persona.
Embax.u: na parte baxa.
Embocicarse: enfurruñase, enfadase.
Embebecer: quedase ablucáu, ensimismáu.
Embebecíu-ida: ablucáu.
Embocicase: enfurruñáu.
Embolondronase: embarullase.
Emboticón: emburrión.
Embozada: cantidá que cabe nes manes, mozada.
Embulique: mentira, enredu, bilordiu.
Emburriar: puxar p’alantre, facer fuercia, embite del mus.
Emburrión: solmenón, actu d’emburriar.
Empapiellar: atragantase.
Empanojar: dar panoyes o frutos los maizales, echar panoya.
Empayar: recoyer o meter la herba o paya nel payar.
Empericotase: subise a un sitiu altu y difícil.
Emperifolláu-ada: tener priesa, dir rápido.
Empiezu: cachu, pequena porción d’algo.
Empingotoráu-ada: persona demasiao compuesta, arreglada, con colgadiellos.
Emponderancia: valor o cualidaes d’una cosa, esaxeración, valoración.
Emponderar: dar valor a les coses, esaxerar, valorar, encumar.
Emprencipiar: escomenzar, entamar.
Emprestar: dar dineru o cosa en préstamu, empriestar.
Empuntigar: encaneyar, encarrilar.
Enaguar: naguar, tener ganes de daqué.
Enánago: culiebra que nun pica.
Enanti: enante, ante.
Enantis: enantes, antes.
Enas: contracción de en y las.
Encacháu: empedráu, participiu d’encachar, poner cachos.
Encalabrunáu-ada: afogáu pol calor.
Encarapuchase: encarase.
Encarnar: poner carne nel cebu.
Encesu-a: prendíu, allumáu, en furrulamientu.
Encetar: empezar daqué sobremanera un alimentu.
Enciscar: meter ciscu, povisa, porquería, mentires, xareos o bilordios.
Enchipáu-ada: argullosu, fachendosu, presumíu.
Enclicar: agachase.
Encolingar: escolingar.
Encomencipiar: escomenzar, entamar.
Encrespín: xatu mustiu.
Endelante: alantre.
Endempués: dempués.
Enestonces: entós.
Enf.isáu-ada: llantáu en mediu, como un fitu.
Enfotar: tener confianza, seguranza en consiguir daqué, empeñase, enfotase, proponese.
Enfurruscase: enfadase.
Engaitar: comprometer o inducir a facer coses, afalagando.
Engallipotase: encaramase a un sitiu altu.
Engañifla: engañu.
Engañizu-a: qu’engaña, engañu
Engardiar: xuntar o amestar tables.
Engarmada: enredu.
Engarra: Acción y efectu d’agarrarse dos persones reñendo, engarrada, engarradiella, engarre.
Engolar: colgase, subise, upase.
Enguadar: engañar.
Enguisar: incitar.
Engurruñar: arrugar, encoyese persones o oxetos..
Engurruñáu-ada: encoyíu, enredáu.
Enllezar: poner en llinia.
Enlliciar: mancar.
Enos: contracción de en y los.
Enranar: llenase, fartase, enchipase.
Enriba: na parte superior, sobre.
Enriscar: poner p’arriba, azuñar al ganáu.
Ensalzáu-ada: radical.
Ensimentar: semar.
Ensín: preposición qu’indica ausencia, falta o negación.
Ensuchu-a: secu.
Ensugar: secar.
Entá: entovía, inda.
Entaíla: narración.
Entainar: dase priesa.
Entamar: comenzar, acometer una acción.
Entaraf.ilación: organización.
Entaraf.ilar: organizar, iguar, componer una vestimenta.
Entarugar: poner tarugos al calzáu.
Entenar: meter en tenada o cuadra.
Entierrar: meter so tierra.
Entóncenes: entós.
Entós: entóncenes.
Entovía: entá, inda
Entremar: buscar solapadamente.
Enverangar: pasar el branu.
Enyelsar: poner yelsu.
Equí - acá: nesti llugar, nel llugar próximu.
Ercer: llevantar.
Erizu: castañal.
Ernu: xenru.
Esbaraf.undar: marafundiar, malgastar.
Esbaraf.undón-a: gastizu.
Esberríos: berríos.
Esblanquiñáu-ada: pálidu.
Esborregase: esbarrumbase, derrumbase, esburriase.
Esbozar: bostezar.
Escabazar: escarbar.
Escachizar.: romper en cachos.
Escachizáu-ada: rotu en cachos.
Escaciplar: andar caciplando, desordenar, enredar.
Escaju: escayu.
Escala: cántaru.
Escalafríu: calafríu, respingu.
Escalamuerzu: esculibiertu, alagüezu, escolanciu.
Escampar: quitar la vexetación a un prau, marchar les ñubes, parar de llover.
Escaniellu: bierzu, cuna.
Escañetu: cía del osu, esbardu.
Escañu: asientu corríu pegáu a la paré.
Escargatar: revolver.
Escarmar: escarmentar.
Escarpín: calzáu de tela grueso o de llana.
Escarrancháu-ada: espatarráu.
Escarriar: espectorar.
Escarronchar: quitar la carroncha a les nueces, escarrucar.
Escayu: pinchu de barda, planta con pinchos.
Escazaperáu-ada: frayáu, fechu nicios, rotu.
Escazapurriáu-ada: fechu rápidu y con gustu.
Esclacase: fundise embaxo una carga.
Esclaves: buelgues o trazes dexaes al pisar.
Escobiu: foz, pasu estrechu per un monte, peñes o ríu, estrechura.
Escomecíu-a: perdíu, escaecíu.
Escomencipiar: escomenzar, entamar.
Escomenzar: entamar.
Escomienzu: comienzu, entamu.
Esconchar: quitar el conchu, cascu o corteya de los frutos.
Esconce: requexu, recantu, esquina.
Esconderite: llugar escondíu.
Esconfiáu-ada: pocu dau a tener enfotu.
Escontraminar: descomponer.
Escoñase: mancase por un golpe o cayida, partise’l coñu.
Escorrer: salir corriendo tres de daqué o daquién.
Escorribanda: escorrida, escorridiella, persecución.
Escosu-a: secu.
Escudil: llugar de la cuadra onde s’amarra’l ganáu.
Escuñumeru-a: escoyíu o maniáticu pa les comides, que come poco.
Escribíu-ida: cultu, eruditu.
Escripir: llenar.
Escripíu de: llenu de.
Escruplu: ascu.
Escucar: xixilar, espiar.
Escuchu: chapa de fierru que protexe’l llar.
Escuciumiciáu-ada: escuchimizáu, ruinu.
Escupitina: saliva echada  o que que chisca al falar.
Escuras: situación de falta de lluz, a escuras.
Escurecer: ponese escuru, atapecer.
Escuridá: ausencia de claridá.
Esfrecer: enfriar.
Esgaliyase: desafinar al cantar.
Esgañáu-ada: de pescuezu llargu.
Esgaya: asgaya, a esgaya, abondo.
Esgobiu: curva.
Esgonciar: quitar un gonciu o xuegu, estrozáu, estropiar, dexar ensin usu.
Esgonciáu-ada: ensin gonciu, estrozáu, estropiáu, inutilizable.
Esguilar: subir per una superficie en vertical, andar como un esguil.
Esguyuviciase: desapaecer.
Eslapar: escapar.
Eslociar: esñidiar, esgolar.
Esmanar: tresmanar, perder, quitar de les manes.
Esmenar: sacudir, emburriar, mecer.
Esmengón-esmegón: esmenón, emburrión.
Esmingar: esmenar, solmenar, mover d’un llau a otru sacudiendo.
Esmirriáu-ada: mui flacu, mui ruin, que val poco.
Esmorgar: quitar el muergu, oriciu, pelleyu o gochería; soportar.
Esmuezar-esmurciar-esmurriar: esgolar, esñidiar, esmucir.
Esnalar: treslladase pel aire, nalar, mover les ales, subir, ascender.
Esnaldar: callar.
Espachurrar: aplastar.
Españar: estopar, restallar, arreventar d’un golpe pola fuercia o presión.
Esparabán: movimientu raru y bruscu colos brazos.
Esparragata: calzáu de suela vexetal.
Esparramar: echar fuera coses o materia, tirar coses, estrar, separtar.
Esparrancar: Abrise de pates.
Esparrancu: arranque, decisión, firmeza.
Espatarrase: cayese, rompese les pates, espatarrase de risa.
Espease: quexase de los pies pol dolor de caminar.
Espelurciar: esfacer o desiguar el peñáu o el pelo.
Espelurciáu-ada: col pelo desiguao o despeñao.
Espeluznu: sustu, respingu.
Espeñar: cayer o tirar dende una peña, espeñase.
Esperteyu: mamíferu nocherniegu qu’esnala, pistrueyu, morcíganu.
Espescuezáu: animal ensin plumes o pelo nel pescuezu.
Espiazar: espeazar, quitar peazos o cachos.
Espitar: clavar, poner pinchos o alfileres.
Espitu: espina, espetu.
Espiyar: quitar la carne o grasa a los güesos llambiéndolos.
Esplén: esplena, esplumadera, oxetu o cucharón pa quitar la espluma.
Esplicadera: esplicación.
Esplomar: dir echando pestes.
Espolín: xaréu, bulal de xente, enguedeyu, reña, discutiniu.
Esprencipiar: principiar, comenzar, entamar.
Espulir: manar, escapar d’ente les manes.
Espurriáu-ada: tar malu.
Espurrir: poner tensu, terriu, crecer, medrar, allargar.
Esquienta: cumal d’un monte.
Esquila: esguila, crustaceu pequenu de color rosa con antenes llargues, campanu.
Esquilar: esguilar, subir per un árbol o superficie vertical.
Esquileñu-a: qu’esguila, qu’esguila bien pelos árboles.
Esquilu: esguil.
Estaca: palu de madera.
Estadoju: amarre del ganáu, llugar.
Estalingase: esgonciase o estropease daqué.
Estaramangonéu: sacudida.
Estarmengaderu: columpiu, ximielgaderu.
Estarmengase: columpiase, ximielgase.
Estensión: allargamientu.
Estiel-Estil: estéril.
Estiva: robar fruta de un árbol, dase una comilona.
Estipular: declarar.
Estocinar: quitar el tocín, cortar de mala manera, estrozar.
Estorregase: esmoronase, esbarrumbase.
Estragal: espaciu dientro la casa onde la puerta d’entrada, portal.
Estragazase. Comer con ansia.
Estrapajar: estrapayar.
Estrincón: tirón de fuercia, actu de medrar abondo, retorcigañu muscular, solmenada.
Esviar: quitar d’una via o camín.
Exidas: salides naturales de los puertos altos.
F.ablar: falar, parolar.
F.abláu: faláu, charrán, bocalán.
F.acer: facer.
F.acina: montón d’herba o tierra.
F.acienda: conxuntu de finques y bienes.
Facha: pinta, aspectu, apariencia, persona vestida con mal gustu, persona mala.
F.acha: antorcha, tea.
F.aga: faiga, presente del verbu facer.
F.alar: tirar d’una cuerda o cosa.
F.aldía: ictericia.
F.alechu: felechu.
F.allar: afallar, atopar, alcontrar.
F.allón: nenu abandonáu o afalláu, fallucu.
Falo: nome masculín de persona, Rafael.
Faltriquera: bolsa pequena pa guardar dineru.
Faltu - faltosu: babayu, simplayu, fatu.
F.ambre: fame.
Fanar: fadiar, molestar.
Fanera: midida de superficie.
Fantesía: vanidá, presunción.
F.aragán: vagu, torpe.
F.ariellu: restos de moler la farina, salváu.
F.artá: fartada, fartura.
F.artu-a: aborrecíu, fartu.
F.asta: hasta.
F.astial: fachada delantera d’una casa.
F.astialón: home grande y altu.
F.atiar: vestir, llevar el fatu.
Faitu: fatu, vestíu llargu.
F.aya: faya.
F.ayase: afayase, alcontrase a gustu.
F.aza: faza, porción de tierra llabrao.
F.azuca: faza pequena.
Febreru: segundu mes del añu.
F.echu-a-o: fechu, participiu dle verbu facer.
Fegura: figura.
F.elechu: felechu.
F.elpa: reña, paliza.
Felpeyu: Trapu o cosa de pocu valir.
F.endíu-a: partíu, rendíu, con fendidura.
F.ermenciu: ferviella, ruíu fechu al alendar.
F.ermosu: pota de madera.
F.errén: centén que s’echa al ganáu.
F.ervir: calentar l’agua a 100 graos.
F.ervitoriu: persona nerviosa, que nun para quieta.
Festival: conxuntu de fiestes o actividaes festives o culturales públiques.
F.eta: vaca parida, feta.
Fía: venta con pagu aplazáu.
F.ierra: fierru usáu pa marcar el ganáu.
F.igu: frutu de la figuera.
F.iguera: árbol que da figos.
Figura: persona que destaca.
F.ilá – f.ila: filada, fila, xunta de muyeres pa filar.
Filar: llargar o solatar progresivamete un cable o una cuerda.
Filombrera: fiambrera.
F.ilu: filu.
F.incar: clavar, afitar, afinxar nuna superficie.
F.inoju: planta de tallu llargu, fenoyu.
Finolu-a: finu, amaneráu.
Firme: suxetu, que nun se mueve, dobla, cimbla, camuda o altera.
F.irvor: fervor.
Fisán: faba.
Fisanes: fabes pintes.
F.isu: fisu, finxu, fitu.
F.ocicar: remover col focicu.
F.ocicu: morru de la cara.
F.ogar: fogar, llugar onde ta’l fueu, llar.
F.ola: movimientu de la sueprficie del mar, onda.
F.olgar: folgar, facer el vagu, echar la siesta.
F.ollín: povisa que produz el fueu del llar.
F.ondalada: foya grande.
F.ondu: fondu.
F.ontañón: fontaneda o fuente que forma un pozu onde surte l’agua.
F.ora - af.uera: fuera, afuera.
F.oracu: furacu.
F.orar: afuracar.
F.oráu: afuracáu.
F.orcá: pieza en forma de forca, forcáu.
F.orcadura: ángulu de daqué que se divide en dos partes.
F.orcinas: cachinos de madera que queden de cortar o forgar, forgaxes.
F.orcu: foyu.
F.orma: manera, mou, molde, contornu.
F.ormancia: formación.
F.ormar: formar, folgazanear.
F.ormiga: insectu pequenu himenópteru.
F.ornazu: pan pequenu.
F.ornía: forniella, cenraderu apegáu al llar o fogón.
F.ornigu: furacu de la cocina onde se prende’l fuéu.
F.ornu: construcción o sitiu pa cocer o asar.
Foru: sitiu o plaza principal d’una ciudá, llugar d’alcuentru y discutiniu públicu.
F.oscu-a: foscu, escuru.
F.osti: fuisti, pasáu del verbu ser.
Fotografía: técnica de fixar una imaxe por medios químicos o dixitales.
F.oya: foyu, torca.
F.oyada: fondigonada.
F.oyu: foyu, fueyu, fondonada.
Frada: acción y efectu de fradar o facese frade.
Fradar: cortar les cañes a los árboles.
Frandir: machacar.
Frañíu-ida: cansáu, frayáu.
Friática: ciática.
Fricar: mancar, golpear ensin derramamientu de sangre.
Frisuelu: fritu de lleche, farina y güevu.
Fritanga: coses frites o mal frites.
Friúra: cualidá de fríu, temperatura fío, lo contrario de calentura.
F.ucicu: nariz, focicu.
F.uenti: fuente, fonte.
Fueu: lluz y calor producío por combustión.
F.ueya: fueya, páxina.
Fuleru-a: mentirosu, esaxeráu, pretenciosu.
F.umar: fumar, fumear.
F.umaza: fumareda que se facía pa festeyar acontecimientos.
F.umera: fumareda, borrachera.
F.umu: fumu.
F.uncir:
F.undir: fundir.
F.uracu: furacu, furiacu.
F.uriacán: furacán.
F.uriacar: facer furacos, afuriacar.
F.urmientu: fungos o enzimes que descomponen materia como l’azúcre.
F.usa: instrumentu usáu pa xuntar los filos de llana.
Futuru: tiempu que ta por venir, tamién ye axetivu.
Gachu-a: desconfiáu, triste, colos cuernos o tiesta p’abaxo, persona falsa.
Gaju: rama, caña, gayu.
Galbana: falta de gana pa facer les coses, floxera.
Galbanientu-a: ensin gana pa facer les foses, floxu, galbaniegu.
Galeru: funcionariu de xulgáu.
Gama: cuernu.
Garabita: gárabu, lleña menudo, planta lleguminosa.
Garabitu: árgoma quemada, cosa erecta, saliente o apéndiz.
Garamón: herba basta o difícil de dixerir.
Garciella: cucharón.
Garduñar: arañar.
Gargüelu: gorxa.
Garitu: cachu de pan duru.
Gariu: especie d’angazu.
Garma: fastera pindia onde ye fácil espeñase, artos.
Garmal: llugar con garmes.
Garrar: coyer, pañar.
Garrote: cestu de blima.
Garuyu: panoya poco fecha o ruin, restu d’esfoyar la panoya.
Gastar: usar.
Gatuñar: arañar.
Gedar: parir el ganáu.
Genti: xente.
Geriezgu-a: persona mal encarada col ganáu.
Glárima: llárima.
Glayar: pegar glayíos o berríos.
Gobernar: componer, arreglar, iguar la comida.
Goler: percibir golor.
Golistrón-Golitre: tragón.
Gomitar: echar pela boca lo que se tien nel banduyu.
Gorgutir: gorgutiar, echar gorgutu, rechistar.
Goritar: guariar, empollar les aves.
Gorupa: grupa.
Grilláu-ada: llocu, tollu.
Grulla: turullu, ruíu.
Grumu: ramina.
Guaciar: marchar.
Guarar: calecer los güevos pa que críen.
Güeju: güeyu.
Güelu-a: antecesor de sengundu grau.
Güenura: Buenura.
Güertu: güerta pequena.
Güesancón: güesu del cadril.
Güesu: parte dura del cuerpu de los vertebraos.
Güétagos: fígados, coraes.
Güey: güe.
Guinchu: ganchu.
Guindal: árbol (prunus cerasus)
Guindar: maltratar.
Gurrión: páxaru de color gris amarronao.
Gurrumbás: tormenta d’agua, ñeve o granizu.
Gurruñu: engurria.
H.acha: hacha, ferramienta cortante con palu.
H.achu: hachu, hacha pequena.
Hebra: usureru.
Herba: yerba.
Herbatu: herba pequena.
Hespir: engreíse.
Hespíu-a: arguyosu.
Hibiernu: Estación fría del añu.
Hisu: fitu, finxu, moyón.
Hombral: hombru.
Hom: apócope d’home.
Home: persona del sexu masculín.
Hornía: cernaderu averáu al llar, fornía.
Hui: güei, hoi.
Hurria: guerra ente bandes de mozos.
Idega: idea.
Imax.inancia: maxinación.
Imprentáu-ada: impresu, prensa, papeles, periódicu.
Inagurancia: inaguración.
Indianu-a: emigrante a América.
Indiz: llista de los títulos o partes d’un llibru.
Inx.ana – ix.ana: xana
Inx.anu-a: ruinu, enanu.
Inorar: desconocer.
Investigancia: investigación.
Irutar: rutiar.
Inspirancia: inspiración.
Instalamientu: instalación.
Iviernu: estación más fría del añu.
Ix.ux.u: x.ix.éu, glayíu fuerte d’allegría o desafíu.
Lábaru: bandera histórica de Cantabria.
Laberientu: llaberintu.
Lamber: llamber.
Lambiana: cosa dulce, llambiotada.
Lambión: llambión.
Lambiscar: gulusmiar, llamber.
Lambistón: llambión.
Lambionuzu-a: llambionuzu, llambiuzu.
Lampa: llámpara.
Lamparón: mancha.
Lastras: piedres planes.
Lelu-a: tontu, fatu, babayu.
Len: llen, lladera mui pindia.
Lerones: llerones, terrenos fluviales.
Létigua: curuxa.
Leutrónicu: electrónicu.
Li: pronome personal de tercera persona del singular, -y.
Lichazu: llechazu.
Lichón: llechón.
Lienda: lleenda.
Liengua - lingua: llingua.
Lix.ar: llixar, molestar.
Limós: xugos viscosos.
Linderu: llinderu, terrén llindante.
Lindón: monte pequeu de tierra.
Lladral: tabla que se pon a los llaos del carru p’agrandalu.
Llama: folla, llamuerga.
Llamadal: caxón onde se vierte la farina pa mecela.
Llamatu: nomatu.
Llamber: pasar la llingua per una sueprficie.
Llambistón: que-y gusta el dulce.
Llampa: llámpara.
Llana: llanderal, carbayal.
Llande: frutu del carbayu.
Llandera: árbol asemeyáu a los carbayos que da de frutu los llandes.
Llanderal: sitiu pobláu de llanderes.
Llantén de mar: planta que medra en sitios llentos.
Llar: sitiu o cuartu onde se fai el fueu d’una casa, fogón de la cocina.
Llaráu: cantu rodáu, regodón.
Llareru: llar xiratoriu de madera.
Llares: cadenes que se ponen dientro de los llares pa colgar los potes.
Llata: palu toscu.
Llatar: cercáu fechu con llates o palos.
Llau: parte alloñada del centru, llagu.
Llaúna: llaguna.
Llaveriza: herba medicinal pal ganáu.
Llavix.a: llavía, calaviya, llave.
Llegra: ferramienta pa raspiar madera.
Lleldar: Echar lleldu o formientu.
Lleldu: formientu, dielda.
Llen-Len: lladera pindia onde se puede esbariar.
Llena: riada.
Llera-Lera: ribera pedregosa.
Llevadoriu: caudal que se lleva en renta.
Lleza: riestra de panoyes.
Llóbregu-a: solombriegu.
Llomba: elevación del terrén, colláu.
Lloreda: lloréu.
Llosa: Piedra plana, llastra, terrén de llabranza, güerta.
Llubina: pexe de boca grande y dientes agudos.
Llueca: ave vieya o en periodu d’empollar.
Lluetos: montones de llinu basto preparaos pa filar.
Llueva: foyu onde se recueye agua de lluvia.
Llumiacu-Lumiacu: llimiagu.
Lomba: llomba, terrén eleváu.
Lóndriga: llóndriga, luntria, llondra.
Luétiga: curuxa, ñétoba.
Lueu: llueu
Lumbri: llume.
Ma: madre.
Macona: cesta.
Maconada: cantidá que cabe nuna cesta.
Madalena: nome de muyer.
Madera: materia que s’obtién del tueru los árboles.
Maganu: calamar.
Magaña: llagaña
Magañar: endurecer, estropease.
Magañosu-a: llagañosu.
Magosta: magüestu.
Magostar: asar castañes, amagostar.
Magréu: tocar o masuñar demasiao.
Magüetu-a: tontu, fatu, babayu.
Maílla: mazana silvestre, amarga y pequena.
Majar: mayar.
Maldao: mal de güeyu.
Malenconía: melancolía.
Maleza: cualidá de malu.
Malvís: páxaru del xéneru turdus.
Man: dueñu, home, mante.
Mancar: producir dolor por delles causes, ferir, fastidiar, carecer, faltar.
Mancase: ferise, facese dolor.
Manchau-ada: mecíu, vinu blanco con mistela.
Manducar: comer.
Manganetu-a: pícaru.
Mangar: vestir, ponese mangues.
Mangoju: mangox.u, esfechu.
Mangollón: folgazán.
Maniya: aparatu que s’acciona cola mano.
Manx.uru: manxar, alimentu.
Manque: anque.
Mansu: toru capáu, gue, cercu o zarru pa meter les críes d’animales pa que nun mamen.
Manteca: grasa.
Mantecáu-ada: que tien manteca, dulce o xeláu de vainilla.
Mañas: impertinencia.
Maquilar: moler, quitar.
Marchar: salir d’un llugar, escapar.
Margu: trapu.
Marianitu: vermú pequenu.
Mariscal: veterinariu.
Marmita: platu o cocíu de bonitu con pataca.
Maruyu-a: persona revoltosa.
Marzas: cantu de mozos pidiendo aguilandu que se fai l’unu de marzu.
Mascá: mormiellada, guantada.
Masuñar: cincar muncho coles manes.
Matreru-a: esperimentáu.
Maya: palu de fiesta grande, cucaña, fiesta del primeru de mayu..
Mayón: gavilueta.
Mayuca: castaña temprana.
Mayueta: fresa montesina, miruéndanu, meta, metra.
Mayuetal: llugar onde crecen freses montesines.
Mazana: frutu carnosu que da la pomar.
Mecer: axuntar, conxeniar, catar, sacar la lleche de les vaques.
Medecina: medicina.
Medrar: espoxigar, crecer, ascender económicamente, progresar.
Megollu: parte central d’una cosa.
Melecina: medicamentu.
Melgueru-a: que-y gusta la miel, dulce.
Melláu-ada: col llabiu superior partíu.
Mermáu: tontu, fatu, babayu.
Mermuración: bilordiu.
Mesar: peinar, cortar, separtar.
Mesmu-a-o: que ye la persona o cosa de la que se fala.
Mestura: mezcla.
Metá: parte media de daqué.
Metada: metá.
Miagar: voz o ruíu del gatu.
Miagones: aves que glayen como los gatos.
Mielga: pexe marín escualu.
Mielgu-a: ximielgu, mellizu.
Mienta: planta arumosa pa facer ferviatos o llicores.
Mientres: mentantu, nel mesmu tiempu.
Miéu: sensación que produz inseguridá o medrana.
Migaya: parte clara y blandia del pan.
Migoyu-a: tontu, fatu, babayu.
Milenta: miles.
Miruellu-a: páxaru escuru de pates llargues.
Miruéndanu: fresa montesina, mayeta, mayuela.
Miseru-a: que-y gusta la misa, católicu.
Mistu: cerilla.
Mixar: agachase, acostase.
Mocada: mormiellada, guantada.
Mocedá: cualidá de ser mozu, xente mozu.
Moceru: que-y gusten les moces o los mozos.
Mofu: planta verdosa que crez en llugares llentos.
Mondragón: aumentativu de mondregu.
Mondregote: mala persona.
Mondregu-a: persona ensin xacíu o mal curiosa.
Montaña, La: la provincia de Sanander.
Montañés-a: santanderín, cantabriegu, de La Montaña.
Monti: monte, cumal.
Moñiga: escrementu animal, moñica.
Moqueru: pañu pa enxugar los mocos.
Moquitear: lloramicar.
Moquitón-a: que lloramica.
Mor: causa, por mor de.
Mordatu: mordigañu, ñiscu.
Morgueru-a: suciu y descuidáu.
Moria - moriu: muria, paré.
Morra: mormiellada, guantada.
Morrilu: piedra.
Morru: boca.
Morrudu-a: estupendu.
Moruga: merucu o guxán.
Morugu-a: escuru, solombriegu.
Mos: nos.
Moscón-a: desvergonzáu, pícaru.
Mosolina: aguardiente.
Motiváu-a: a causa de.
Mou: resultáu, manera, forma, xeitu.
Movición: movimientu.
Mozada: cantidá que cabe nes manes.
Mozadizu: lleche desñatáu.
Mozu-a: persona de poca edá.
Mucizu: lleche recién catáu.
Muera: plantón, espera.
Muergu: moluscu allargáu comestible asemeyáu a una navaya, persona fea.
Mugar: poner a remueyu daqué, moyar la comida en líquidu o grasa.
Mugue: grasa, aceite, tocín o ingrediente pa facer salsa líquida o mueyu.
Mule: muble, pexe gris escuru.
Munchu-a-o: abondu.
Muriu: paré, muria.
Murir: morrer.
Murria: tristura, murnia.
Muruza: coses de pocu valor o importancia, ingredientes de poca importancia.
Muyera: fruta verde que se mete ente herba pa que madure.
Ná: Nada.
Nácara: sustancia blanca del interior de les caracoles.
Nacencia: nacimientu.
Nacionaliegu-a: nacionalista.
Naide: nenguna persona.
Narbasu: caña del maíz qu’alimenta’l ganáu.
Narigón: aniella que lleva’l ganáu na nariz.
Neciu-a: insistente, desobediente, pesáu.
Nel: contracción de en y el.
Nél: nome de varón.
Nela: nome de muyer.
Nelón: nome de varón aumentativu de Nél.
Nesti: contracción de en y esti.
Netu-a: puru, auténticu.
Nial: ñeru.
Niespu: mazana silvestre.
Nós: Nosotros.
Novilla: vaca xoven.
Nozal: arbol que da las nueces, la nozal.
Nucliu: parte central.
Nuechi: nueche.
Nuética: cuétara, curuxa.
Numberosu-a: que tien abondos múmberos, con abondos numberos.
Númberu: cifra qu’indica cantidá.
Ñacla: defectu.
Ñarru-a: enanu.
Ñeru: construcción de los páxaros o animales p’afayase, nial.
Ñeve: agua que cai xelao y condensao.
Ñial: nial, ñeru.
Ñiscu: cantidá mordida colos dientes, mordigañu.
Ñublu: con ñubes.
Ñul: pieza o tabla central de la rueda del carru.
Obrerá: obrerada, conxuntu d’obreros.
Ocalitu: árbol altu de fueya goloroso.
Ocle: plantes marines.
Olaya: nome de muyer.
Ollocántaru: llocántaru, crustaceu marín.
Onde, ú: alberbiu de llugar, sitiu onde se ta, ú, onde.
Onx.ana: xana.
Orbayu: lluvia fina, calabobos.
Orca: palu de madera con pinchos de metal.
Oriciu: curstaceu marín con corteya de pinchos.
Oyer: percibir soníu.
Pá: padre.
Pa: preposición final.
Pación: pastu, herba, yerba.
Padriega: venta ambulante, rastru.
Paez: presente del verbu paecer, asemeyar.
Pal: contracción de pa y el.
Palabréu: retórica.
Palancu: palu de madera usáu pa trabayar y pal saltu pasiegu.
Palangana: recipiente pal agua o pa llavase.
Palangre: cabu llargu pa pescar.
Palomba: páxaru del xéneru columba.
Palos - palas: contracción de pa y los o las.
Palpu: a palpu, guiándose pol tactu.
Pame: paezme.
Panera: horru.
Panceta: tocín que se saca de la parte baxa del gochu.
Pancista: cacique, corruptu.
Panda - panduca: terrenu pindiu.
Panizu: maíz.
Panoja: panoya.
Panojar: panoyar, echar panoya.
Panojazu: golpe dau con una panoya.
Panoyales: conxuntos de panoyes nun terrén plantaes.
Papayu-a: simple, paparón.
Parcial: llanu, afable.
Parienta: muyer esposa.
Parigual: de la mesma clas, asemeyáu.
Parlar: falar, parolar.
Parletán: falador.
Parleterucu-a: parleru.
Parpayuela: falar abondo.
Parrocha: sardina pequena.
Parva: verde.
Parva: almuerzu tradicional con vinu, aguardiente o llicor.
Pasacayis: pasucais.
Pasiegu-a: natural del altu valle de Pas.
Patache: típu d’embarcación santanderina.
Patifusu-a: ablucáu, paráu pola sorpresa.
Patuyar: sobar, masuñar.
Patuyón: sobón.
Patuxa: pexe planu marín.
Payada: sobráu pequenu encima del payar.
Payís: país
Payu: payar.
Payuela: llingüeta.
Payuelu: sobrante de la parte delantera del carru.
Pecigu: plizcu.
Pegollar: poner un pegollu, basar, sofitar, apoyar.
Pegollu: base, sofitu, apoyu.
Peju: peyu, pila o fuente.
Pensioniegu: pensionista.
Pentís: borde.
Pella: bola.
Pellada: acción de tirar una bola.
Pendiascu: pendiente peligrosa y con artos.
Periquín: baille popular tradicional.
Péritu: persona esperta.
Pernancón-a: de piernes mui llargues.
Pernera: dolor de piernes por caminar muncho.
Peroju: peroyu, pera pequena.
Perucu: foyu nel terrén.
Pescudar: entrugar, preguntar, pesquisar.
Pescuecera: dolor de pescuezu.
Pescuetazu: golpe nel pescuezu.
Pescuezu: parte del cuerpu que xunta la tiesta al troncu.
Petu, al: en compaña de.
Pex.e: pexe.
Pex.inu-a: habitante de la costa o puertos costeros.
Picaya: palu o cayáu, xuegu que se fai con un palu y una pelota.
Picayu: palu con un ganchu o dos na punta.
Picayos: baille popular tradicional propiu de romeríes, procesiones y fiestes, cantu del
mesmu baille que se fai con palos.
Piérdiga: pérdiga.
Piescal: pescal, árbol que da piescos.
Piescu: frutu que da la pescal.
Pigazu: reposu o sueñu curtiu, ave de rapiña.
Pilonga: castaña seca.
Pilu: montón.
Pimplón: saltu d’agua.
Pinar: poner derechu, empinar.
Pináu-ada: de piés.
Pindiu-a: inclináu, en cuesta.
Pingar: soltar pingarates d’un líquidu, colgar, matar, balancease nun maderu.
Pingorotáu-ada: situáu nun sitiu altu.
Pinta: aspectu.
Pipe: pita.
Pipiar: picar comida.
Pirriase: tar mui interesáu por daqué o dalguién.
Pispaju: pilpayu, trapu gastáu o pedazu rotu de tela.
Pispar: güeyar, mirar, acolumbrar.
Pispireta: vaxina.
Piteru-a: que toca’l pitu o clarinete.
Pitorru: saliente del porrón o d’otru cacharru o tanque.
Pitu: clarinete, xirimía, cigarru.
Pitu-a: ave de cría.
Platal: dineral.
Plumear: escribir.
Pocillu: vasu, taza pequena.
Pol: contracción de por y el.
Poliegu-a: natural de Polaciones, purriegu.
Políu-ida: pulíu, llimpiu.
Pomares: árboles que dan mazanes.
Pombu: parte sobresaliente o elevada d’un monte.
Porrada: multitú, montón.
Porretu: tallu o ayu puerru, en porretu, desnudu.
Portaliega: portalada, portaliza.
Potra: suerte.
Poyete: tarugu de madera pa trocear la lleña.
Poyu: cuspíu de saliva, montón d’herba..
Prada: prau.
Prau: campu de pación o herba.
Preba: acción de prebar, de comer o beber daqué, esperimentu.
Prender: facer un fueu o furrular un aparatu eléctricu.
Prestar: agradar, divertir, animar.
Prestosu-a: agradable, divertíu.
Presura: cuayu que suelta’l quesu.
Priesa: urxencia o necesidá de facer daqué en pocu tiempu.
Principal: ayuntamientu.
Prisoriu: priesa.
Probar: sentar bien.
Probe: persona ensin recursos económicos.
Probeza: cualidá de ser probe.
Proyeitu: proyectu.
Proyeición: proyección.
Publicancia: publicación.
Puei: Pue.
Pufu: estafa, delda.
Pulgar: quitar el pulgu o pelleyu, espulgar.
Pulgu: pelleyu o corteya.
Pulir: vender, gastar.
Purriegu-a: natural de Polaciones, poliegu.
Purrir: apurrir, averar.
Pusiega: cornisa onde se posen los cacharros o cacía.
Puvisera: llosa puesta enriba del fogón pa contener la povisa del llume.
Pux.ar: facer fuerza, dicir coses d’apoyu o alabancia.
Quedrán: futuru del verbu querer.
Querencia: amor o querer.
Quesada: comida típica del Pas fecha con quesu.
Quilma: sacu de farina.
Quima: rama o caña d’un árbol.
Quimal: rama principal d’un árbol.
Quitáu: sacáu, esceptu.
Quiciás: quizá, quiciabes.
Quies: presente del verbu querer.
Rabas: calamares rebozaos.
Rabel: intrumento paecíu al vigulín.
Rallentar: dar movimientu y espresión a la tonada.
Rámila: garduña, rezmila.
Raitín: raitán.
Rascañu: esbardu.
Ráspanu: arándanu, rasponera.
Ratina-u: raza vacuna de color gris.
Rebizcar: blincar, saltar.
Rebollar: viesca de carbayos.
Rebundiu: xaréu.
Reburiu: pericarpiu de la nuez, reburizu.
Reciella: conxuntu de fíos o de nenos, tamién de ganáu.
Recopilancia: recopilación.
Recudir: enxugar, secar.
Recuperanza: recuperación.
Rede: texíu de filos o materiales entellazaos, tresmallu.
Ref.astiáu: fartu, refalfiáu.
Ref.ender: tornar a fender.
Ref.endix.a: refendixa, fendidures que dexen pasar aire nuna superficie.
Ref.endíu-ida: fendíu, raxáu.
Ref.onfuñu: refunfuñu.
Ref.undir: volver a fundir, aprovechar.
Regañón: puntu cardinal Oeste, vendaval.
Regular: normal.
Reguñáu-ada: que tien resguños.
Relamber: rellamber.
Relambíu-ida: presumíu.
Relinchu: ixuxú, x.ipíu, planta mala nel prau.
Relochu-a: simple, tontu.
Rellumu: golpe de lluz, brillu.
Remiellu: güeyada fonda.
Rempuesta: contestación a una entruga.
Renovancia: renovación.
Rentera: finca n’arriendu.
Reñón: muérganu doble que filtra la sangre, persona que reñe.
Repelucu: medrana.
Repunante: que repuna, insistente, pesáu, neciu, antipáticu.
Resabiar: sabelo too.
Resaláu-ada: simpáticu, célebre, prestosu.
Resguilar: esguilar.
Resobatu: rozadura na piel.
Respax.ileru: vivarachu.
Respingar: dar respingos o sobresaltos.
Respetive a: respecto a.
Resquemor: sensación de picor o calor fuerte al comer o beber.
Resquieza: resquiza, rendixa.
Restiegu: tira de cueru p’atar los collares a los animales.
Retaf.ila: retafila, riestra o fila.
Retinglar: retinxir.
Retonda: con forma de rueda o redonda.
Reviráu: retorcíu mental o físicu.
Rialidá: realidá.
Ribiricundi: movimientu raru, esparabana.
Riega: riegu, regatu.
Riestu: restu.
Rillu: ruíu, ruiyu.
Riloscu-a: atontáu.
Rinchu: dir al hombru.
Ringlera: fila.
Riscar: subir.
Risión: acción de rir o rise, ridículu.
Rispión: rispiu, restu.
Robla: convidada que confirma un tratu.
Roderón: sucu.
Rodiada: sitiu que ta alredor.
Roin: pequenu, flacu, ruinu.
Roldar: facer la ronda.
Rox.u: roxu, de pelo roxo.
Ronchu: redondel.
Ronzuella: páxaru montés.
Rosada: humedá o agua que se condensa nes nueches fresques.
Rozu: escayos y felechos, plantes que s’obtienen llueu de rozar.
Rucar: rinchar.
Rucior: llovisna.
Rueñu: rodiella o rosca que se pon na tiesta pa llevar carga.
Ruinera: ruina.
Ruiyu: ruíu, rillu.
Rumantela: romandela, folixa, farra, furriona, fuerga, parranda.
Runflante: que runfla, arrogante, arguyosu.
Runflar: soplar con fuercia, facer ruíu.
Rustrir: turriar, freír, escocer, resonar.
Rutar: marmullar, xuxuriar, zumbar, rutiar.
Rutiu: soníu que se fai cola boca echando aire.
Sabel: nome de muyer.
Sable: conxuntu d’arena, arenal, playa.
Sacabera: anfibiu mariellu y negru.
Salayón: culiebra.
Salce: salcinu, salgueru.
Salcinal: viesgu de salces.
Salmoria: agua con sal.
Saltapraos: insectu saltarín.
Sangrín: de mal calter.
Santimperie: albentestate, intemperie.
Sapiencia: sabiduría.
Sarda: xarda.
Sarruján: ayudante de pastor.
Seca: tiempu secu, escosura d’agua, secura.
Secañu: sede.
Sedeña: sedal pa pescar.
Seguranza: seguridá, confianza, enfotu.
Seición: sección.
Sel: prau nel que suel apigazar o aselar el ganáu.
Selear: aselar o descansar nel sel.
Sempri: siempre.
Sen: sentíu, posición, dirección.
Seroju: seroyu, lleña o palu delgáu o secu.
Serón: sarzu, texíu d’espartu o de vares que se ponía de techu nes cocines.
Sestaferia: trabayu comunal que se facía los vienres.
Setura: xetura, zarru.
Seyencu-a: propiu del ser d’unu.
Sía: siella, siya.
Siguíu-a: continuáu, que nun se detién.
Silgueru: xilgueru.
Simen: exemplu, asemeyu.
Sinciu: señaldá.
Sinfinitu: pa siempre.
Sirueñu-a: nacíu tardíamente.
Sobaldrase: echase nel suelu dando vueltes.
Sobáu-ada: participiu de sobar, cincar, dulce o bizcochu típicu.
Sobráu: parte alta de les cases que s’usa de trasteru.
Socaire: embaxo l’aire, abellugáu del aire.
Socarreña: cobertizu p’allugar el carru.
Socorena: portalada.
Socueyu: palu que se pon nel costazu contrariu alq ue se lleva la carga pa compensala.
Soflamería: palabrería.
Solana: balcón nel que da’l sol.
Solanu: Oriente, Este.
Solecer: asoleyar.
Solercia: engañu, astucia.
Soleta: priesa.
Soletada: cantidá o carga de sol.
Sollar: soplar.
Sollata: superficie plana d’una muria.
Sombriegu: sitiu solombriegu.
Somu: altura, llomba o monte que se cultiva nes sos lladeres.
Sonadíu: renome.
Sopláu: sima o fundimientu del terrén, socoviu.
Sorbiatu: acción de sorbiatar o beber aspirando.
Sorrapear: llimpiar un camín d’herbes pela superficie.
Sosiega: calma, tomar la sosiega, tomar les últimes copes d’alcohol enantes de retirase.
Sospirar: aspirar aira fondamente.
Sospiru: aspiración d’aire dada con un estáu d’ánimu.
Sotileza: cordel fino pa pescar, parte más fina o delicada del apareyu de pesca.
Subiar: abellugase de la lluvia.
Sucedíu: sucesu.
Suebar: sobar.
Sumidoriu: desagüe.
Supiona: persona que cree sabelo too.
Súpitu: impulsu, darréu, de súpitu, d’esmenu.
Surbia: velenu.
Surdir: apaecer, nacer, entamar.
Tábanu: mosca que pica.
Tabierna: chigre o llugar de venta de bebides.
Tablón: borrachera.
Tabora: charcu, llamuerga.
Talín: tilín, páxaru pequenu prietu.
Talu: torta de maíz.
Tambescu: columpiu.
Tamién: asinamesmo, igual que.
Tanganáu-ada: líquidu abundante nun recipiente.
Tanque: recipiente o cazu de dellos materiales y formes, porcelana o metal.
Tajar- tayar: tayar, fender o marcar con un filu cortante.
Taju - tayu: tayu, tayuelu.
Tapecíu-ida: escurecíu, tapáu.
Taragañu: mordigañu.
Tardiegu-a: tardíu, persona lenta nel trabayu.
Tardíu: seronda.
Tarduca: tardenueche.
Taringa: zurra.
Tarmáu: troncu.
Tarmiáu-ada: escosu.
Tarrañuelas: instumentu doble de madera típicu de percusión.
Tartagüelu-a: antecesor de cuartu grau.
Tarugu: clavos de madera que se ponen nes madreñes.
Tascón: herba recoyío nel payar.
Taste: cachu de madera que se saca pa tastiar la so calidá.
Tasugu: texón, de pelo cano o gris.
Tasuga: cosa gris.
Taya – taja: abertura o marca, acción de tayar con un filu cortante.
Tayar-tajar: fender o marcar con un filu cortante.
Tayu-taju: tayuelu.
Tayuela: bancu de trés pates.
Teléfonu: aparatu de telecomunicación pa tresmitir el soníu.
Tempraniegu-a: tempranu.
Tenencia: posesión.
Terciáu-ada: de tamañu mediu.
Terrecer: tarrecer, rechazar.
Testarazu: golpe cola tiesta o na tiesta.
Tieldón: caballu más grande que l’asturcón.
Tiñosu: persona ruino, mentirosu, páxaru tizón.
Tísicu-a: perdelgáu.
Tochada: tontería.
Tochu - a: tontu, fatu, babayu.
Tochura: dichu o fechu de les persones toches, simpleza, babayada.
Tol: contracción de tou y el.
Tola: contracción de toa y la.
Tolluezu-a: feu, malfechu, bastu.
Tolos - tolas: contracción de tou y los o las.
Toral: llombu d’una lladera.
Torcu - torca: fondigonada, furaca, bache o charcu.
Tórdola: tordu.
Tordu: malvís, páxaru pequenu.
Torrendu: carne o tocín rustío.
Tortu: pastia frito y fecho de farina de maíz, torta pequena.
Tortuca: pan de borona.
Tou - toa: enteru, entera.
Toyuezu: pozu onde se cuez la cal.
Tracamundiu: confusión.
Trafulcar: mecer, amestar.
Tralláu-ada: usáu, esperimentáu, veteranu.
Trancar: zarrar, zarrar con una tranca, pesllar.
Trapear: ñevar.
Trasgu. ser mitolóxicu pequenu y revolvín, trastorillu, diañu cernedor.
Trechuela: trachuela.
Tremontoriu: tresmontoriu, montón, colláu.
Trentes: aperiu de llabranza con trés pinchos o dientes.
Tresmayu: rede compuesta de varies capes.
Tresnar: arreglar, preparar, iguar, adaptar, asear.
Tresnáu-ada: elegante, bien parecíu, desarrolláu, pan bien trabayáu.
Tresbolgar: trebolgar, ferver abondo.
Trespasar: pasar al traviés.
Tresponer: poner notru sitiu, treslladar, tresportar.
Tresponese: desmayase.
Triar: triyar, pisar col pie.
Trincar: robar.
Trisca: paliza, zurra.
Triscar: romper.
Troye: troya, trastos de pocu valor.
Trompicu: borrachu.
Tronchase: partise, partise de risa.
Tronzar: partir o cortar, romper.
Tucu: parte d’un árbol que queda llantáu depués de cortalu.
Tudanca: raza vacuna autoctona d’esti pueblu.
Tueru: tallu d’un árbol, cachu de la madera d’un árbol.
Tueyu-a: vacíu, usáu.
Turruscar: turriar.
U, ondi: onde.
Ugüeja: oveya.
Ulisquear: gulismiar.
Ulu, Ula: ¿ónde tá él,ello, ella?
Untu: grasa animal.
Upar: subir p’arriba, coyer a los nenos colos brazos llevantándolos.
Vacallora: vacalloria, insectu coleópteru de cuatro esnales.
Vadén: cuérragu.
Vara: palu finu.
Vardal: folixeru.
Varga: cuesta.
Vecería: curiáu del ganáu per turnos.
Veceru: cliente, persona que lleva o da la vez nun turnu.
Vegá: vegada, campaña, vez.
Vejera: veyera.
Vellu-a: xatu.
Venáu: mamíferu montés con cuernos.
Venideru-a: próximu.
Vente: númberu cardinal par.
Venturáu: infeliz, murniu.
Verdá: realidá o fechu verdaderu.
Vericuetu: camín altu y pindiu.
Veru: escondite.
Veyura: travesura.
Vicaruela: sacavera.
Viesca-viesga: conxuntu d’árboles o espesura vexetal.
Víspora: viéspera.
Visu: llombu del ganáu, llastra o llosa de piedra.
Vocingléu: xaréu de voces.
Vós: Vosotros.
Vosca: viesca, viesgu.
Vozaina: dulzaina.
X.aliscada: golpe d’agua o granizu.
X.ana: xana, anxana, xanara, enxana.
X.ándalu-a: cántabru que marcha p’Andalucía.
X.andel: ostentación, cualidá de ser xándalu.
X.aretu – x.areta: cordón, cinta, llazu.
X.argueta: xargu, sargueta, pexe de cuerpu achapláu.
X.arrada: cantidá d’agua, depósitu d’agua potable.
Xarreru-a – x.arreru-a: que fai o vende xarros o xarres.
X.arritranca: trastu.
X.aspeá: xaspeada, color con manches.
X.atu-a: cría de la vaca, home o muyer que ye bon mozu o moza.
X.elera: debilidá, floxera.
X.elón: débil, ensin fuerces.
X.eneru: xineru.
X.eringar: xeringar.
X.erra: xerra, cordalera.
X.ibia: moluscu marín cefalópodu.
X.ibión: xibión, calamar.
X.ibonera: instrumentu pa pescar xibies.
X.iloriu-a: xeláu, ruinu.
X.uncir: xuncir animales, xuntar.
X.untanza: xunta de xente, aconceyamientu.
X.urgaderu: guetador, buscador.
X.urgar: guetar, buscar.
X.ux.ear: llanzar ixuxús.
Yelu: xelu.
Yerba: pación, herba, recoyida de la herba.
Yerbatu: herba de pocu valor.
Zagala: nenera, criadora de nenos.
Zaguatar: xaguatar, esclariar con agua.
Zamplada: golpe, caída en suelu, zapada.
Zapicar: zarapicar, cayer.
Zapita-u: zapica, xarra de madera.
Zarabandu: home inútil, zarabayu.
Zascandil: persona inquieta.
Zonchu: capachu, cestu de paya.
Zorromocu: zamarrón, zarramacu, zorromacu, guirria.
Zuna: manera de facer les coses, vezu malu, males intenciones.
Zurdiaga: palu llargu, vara.
Zurra: paliza, tunda, agua que cai fuerte o con granizu.
Zurriagazu: golpe fuerte.
Zurriascada: golpe dau cola zurriasca o vara, golpe de lluvia, granizu o ñeve.
Zurriascazu: golpe dau con una zurriagu o vara.
Zreizal: árbol que da zreces, la zreizal.